Istoria rafinăriei Dărmănești, de la dezvoltare strategică la faliment

Odată cu instaurarea regimului comunist, care a adus naționalizări și tranziția de la economia de piață la economia de stat, tradiția României în extracția și rafinarea petrolului a fost dusă mai departe printr-o dezvoltare accelerată.

Una dintre capacitățile de rafinare apărute în acea perioadă este rafinăria Dărmănești, una dintre capacitățile încă funcționale în 1990 ^[1]. Rafinăria a intrat în declin și a continuat să meargă spre faliment după ce a fost privatizată. A fost preluată de RAFO Onești, care a intrat ulterior în faliment. Cum arată istoria rafinăriei Dărmănești?

Începuturi

Zona Moinești-Dărmănești din județul Bacău are o tradiție petrolieră veche, din care putem aminti rafinăria Steaua Română ^[2] de la Moinești, dar și distilerii mai mici în zonă. După naționalizare, industria petrolului a fost reorganizată în structuri centralizate ^[3], iar Petrolifera Moldova acoperea zona Moldovei.

Datorită tradiției petrolifere din zonă, statul a gândit în perioada anilor 1950 o platformă integrată în zonă, care cuprindea extracție în perimetrele locale, rafinare, dar și un complex integrat la Onești, cel care a devenit mai târziu RAFO.

În contextul unui astfel de plan, în 1949 rafinăria Petrolul din București a fost dezmembrată, iar instalațiile au fost trimise la Dărmănești împreună cu câteva zeci de tehnicieni. Acolo a fost reasamblată și a căpătat numele de Petrolifera Moldova Rafinăria nr. 2.

Rafinăria a fost pusă în funcțiune la Dărmănești în decembrie 1949, cu o producție de circa 800 de tone de produse finite într-un ciclu de 24 de ore. Ulterior, la începutul anului 1950, au sosit noi instalații din Cehoslovacia ^[4], iar complexul cunoscut drept Rafinăria nr. 2 Dărmănești a început să funcționeze cu două unități de rafinare.

În anii ’50–’60, Dărmănești este consolidată ca rafinărie de țiței și gaze de sondă, conectată prin rețele de conducte la zăcămintele Bacăului și la platforma Onești. Rafinăria efectua distilare atmosferică și prelucrare primară, cu produse precum naftă, motorină, păcură sau fracții de gaz ușor. Societatea Petroliferă Moldova a fost desființată, iar Rafinăria nr. 2 Dărmănești a devenit cunoscută drept Rafinăria nr. 8.

Treptat, rafinăria s-a specialziat în zona produselor de nișă, în contextul în care la nivelul anilor 50 instalațiile de la Dărmănești erau unele dintre cele mai moderne ^[5] din țară. Spre exemplu, rafinăria Dărmănești era una dintre cele două unități care produceau lubrifianți calitativi proveniți din petrol parafinos.

Dezvoltarea a continuat, au fost montate instalații de cracare, iar mai târziu rafinăria a început să producă cocs. A devenit cunoscută pentru producția așa-numitului cocs acicular ^[6], adică un tip de cocs de petrol de înaltă puritate, necesar pentru fabricarea electrozilor pentru cuptoarele din metalurgie și industria aluminiului. Cocsul acicular produs la Dărmănești mergea către mari consumatori industriali.

Pentru context, înainte de Revoluție, România prelucra în total 34 de milioane de tone de țiței, din care doar 10 milioane de tone din producție internă ^[7], iar restul din import.

Un nou capitol

După Revoluție, Rafinăria nr. 8 a devenit Rafinăria Dărmănești, iar în 1990 era una dintre cele zece rafinării funcționale, încadrându-se în rândul rafinăriilor mici, alături de Astra ^[8], Vega ^[9], Steaua Română ^[10] și Petrolsub Surplacu de Barcău. Acestea reprezentau cumulat circa 15% din capacitatea totală la nivel național.

De cealaltă parte, 85% din capacitate ^[11] era acoperită de rafinării mari, precum Petrobrazi Ploiești ^[12], Arpechim Pitești ^[13], Petromidia, Petrotel ^[14] sau RAFO Onești. Pentru fiecare dintre acestea, contractul cu capitalismul primilor ani de după Revoluție a avut un efect diferit, iar astăzi mai sunt funcționale doar 4 din cele 10 rafinării.

Producția Rafinăriei Dărmănești a intrat în declin după 1990. Odată cu programul de privatizare în masă, Rafinăria Dărmănești a fost listată la bursă și a intrat la tranzacționare în decembrie 1996 pe piața RASDAQ.

Rafinăria a funcționat doar parțial în următorii ani, iar în 1999 a fost privatizată, când omul de afaceri Corneliu Iacobov a achiziționat 70%^[15] din acțiunile rafinăriei prin intermediul firmei Imperial Oil.

În 2003, Rafinăria Dărmănești se afla în incapacitate de plată, cu datorii totale de aproape 1.800 de miliarde de lei (n.r: înainte de denominarea leului). Cel mai mare creditor era SNP Petrom, dar pe listă se aflau și o serie de firme controlate tot de Iacobov, precum RAFO Onești. În realitate, rapoartele arătau datorii totale mult mai mari ^[16].

Rafinăria Dărmănești a fost oprită și a intrat pe drumul falimentului ^[17] în anul 2003, iar în 2007 a fost cumpărată de RAFO Onești și delistată de la bursă. În 2009, RAFO Onești a fost cumpărat de Petrochemical Holding, controlată indirect de oligarhul rus Iakov Goldovsky.

Noul proprietar al RAFO a demarat în 2013 procesul de dezmembrare și valorificare a activelor pentru Rafinăria Dărmănești, proces continuat în următorii ani ^[18]. În 2019 a venit și falimentul RAFO ^[19].

Articol publicat în decembrie 2025.

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.

[1] https://www.economica.net/doar-patru-din-cele-zece-rafinarii-pe-care-le-avea-romania-in-1989-mai-functioneaza-astazi_129644.html

[2] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-steaua-romana-care-a-supravietuit-razboaielor-dar-nu-si-a-mai-gasit-directia-in-piata-libera/

[3] https://www.conpet.ro/Actionariat/Document/RaportPeriodic/raport_anual_2004.pdf

[4] https://www.cia.gov/readingroom/document/cia-rdp82-00457r010600080008-2

[5] https://archive.org/details/sim_world-petroleum_1953-02_24_2/page/50/mode/2up?q=rafinaria+darmanesti

[6] https://evz.ro/alexandru-nicolcioiu-titeiul-a-stat-la-baza-dezvoltarii-economice-a-acestei-tari.html

[7] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-petromidia-deschisa-intre-primele-crize-ale-petrolului-privatizata-si-adusa-la-productii-record-in-istoria-recenta/

[8] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-astra-romana-de-la-etalonul-industriei-in-perioada-interbelica-la-o-insolventa-fara-sfarsit/

[9] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-vega-care-a-supravietuit-ambelor-razboaie-mondiale-si-multiplelor-transformari-economice/

[10] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-steaua-romana-care-a-supravietuit-razboaielor-dar-nu-si-a-mai-gasit-directia-in-piata-libera/

[11] https://adevarul.ro/stiri-locale/ploiesti/romania-taramul-aurului-negru-prima-rafinarie-1621417.html

[12] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-petrobrazi-de-la-reactia-capitalului-romanesc-in-secolul-xx-la-combustibil-pentru-economia-verde/