Istoria rafinăriei Vega, care a supraviețuit ambelor Războaie Mondiale și multiplelor transformări economice

Industria petrolieră din România a primit un avânt la finalul secolului al XIX-lea, atunci când Legea Minelor a deschis poarta pentru intrarea investitorilor străini în societățile românești din sectorul petrolier.

Una dintre cele mai importante investiții care au apărut la începutul secolului XX a fost rafinăria Vega din Ploiești. Cu o istorie de 120 de ani, rafinăria a trecut prin ambele Războaie Mondiale, prin perioada comunistă, prin turbulențele din anii `90, pentru a rămâne astăzi una dintre cele patru rafinării funcționale din România.

Începuturi

La începutul secolului XX, valul de investiții străine în petrolul românesc aduce la Ploiești o nouă companie: pe 5 ianuarie 1905 se înființează „Vega – Societatea Anonimă Română pentru Rafinarea Petrolului”.

 În spatele companiei se afla banca germană Disconto Gesselchaft, considerată una dintre băncile preferate ale statului român în acea perioadă, alături de investitori francezi. Disconto Gesselchaft a înființat în aceeași perioadă societăți precum „Internaționala”, „Creditul Petrolifer” și „Concordia”.

Capitalizarea inițială a companiei a fost de 5 milioane lei aur^[1]. În martie 1905, consiliul de administrație al societății Vega, prezidat de Titu Maiorescu, cel care avea să devină mai târziu prim-ministru, au hotărât construcția unei rafinării în partea de nord a orașului Ploiești.

Lucrările de construcție au început în mai 1905, pe un teren de circa 50 de hectare, iar în noiembrie rafinăria a început punerea în funcțiune a instalațiilor de prelucrare a țițeiului. În primă fază, aprovizionarea cu materie primă se făcea cu căruțele^[2]. 

Capacitatea inițială de prelucrare era de 200.000 de tone de țiței pe an^[3] și unitatea de procesare a intrat efectiv în producție în anul următor. În februarie 1906 a ieșit primul transport de produse pe poarta rafinăriei.

Cea mai mare parte a materiilor prime provenea de la Creditul Petrolifer, în contextul în care au fost construite și conectate la Vega, în timp, trei conducte aparținând acestei societăți, una din zona Buștenari-Recea și două din regiunea Moreni, cu legătură în Băicoi.

În 1908, dr. ing. Lazăr Edeleanu dezvoltă o metodă unică de prelucrare a țițeiului, prin rafinarea selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid permite extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). 

Metoda a fost brevetată inițial în România, dar în 1909 a fost brevetată în SUA și 1910 în Austro-Ungaria, devenind un procedeu aplicat la nivel global.

Războaie, transformări și comunism

În 1913, rafinăria Vega avea o capacitate de lucru de peste 500.000 de tone și a prelucrat în acel an circa 169.000 de tone. În 1915, rafinăria a prelucrat 78.600 de tone.

După intrarea României în Primul Război Mondial, când nemții înaintau, s-a decis incendierea rafinăriei Vega la finalul anului 1916, ca parte a unei strategii de tip „tactica pământului pârjolit”, întrucât rafinăria aparținea grupului german Deutsche Erdöl A.G.

Rafinăria Vega nu a fost distrusă în totalitate, dar pagubele au fost însemnate. Autoritățile germane au emis în 1917 o ordonanță pentru reluarea rapidă a exploatărilor petroliere, întrucât petrolul era vital pentru desfășurarea războiului.

La terminarea Primului Război Mondial, societățile petroliere care aparțineau Germaniei trebuiau să intre în proprietatea statului român ca pradă de războim, dar marile trusturi petroliere internaționale au declanșat diferite acțiuni pentru a încerca să le preia.

Bunurile germane din țară au fost puse sub sechestru, urmând să fie lichidate în folosul învingătorilor. Societățile Vega, Creditul Petrolifer și Concordia aparțineau toate de același grup german Deutsche Erdöl A.G.

În anii următori, societatea franco-belgiană Petrofina (Compagne Financière Belge des Pétroles) a obținut scoaterea de sub sechestru a acestor societăți și a preluat Concordia. Ulterior, trustrul francez Compagne Française des Pétroles a preluat Vega și Creditul Petrolifer.

Concordia absoarbe prin fuziune societățile Vega și Creditul Petrolifer^[4], în 1922, și devine una dintre cele mai mari companii din industria petrolieră locală, controlată de trustrul franco-belgian Petrofina, condus de Léon Wenger.

În perioada interbelică s-a pus accentul pe refacerea rafinăriilor și pe dezvoltarea industriei petroliere. Dintre cele 46 de rafinării care funcționau pe teritoriul țării în 1919, Vega se situa pe locul al doilea din punct de vedere al capacității, după rafinăria Astra Română.

În intervalul 1924-1933, rafinăria Vega a fost unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul local al Ploieștiului, contribuind cu circa 200 de milioane de lei.

În 1933, rafinăria Vega s-a extins pe încă 18 hectare, pe lângă cele 50 pe care le ocupa deja, pentru extinderea activității de profil, cu rezervoare, instalații, drumuri de acces și depou pentru calea ferată. Poziționarea lângă calea ferată a devenit un avantaj strategic pentru rafinărie.

Odată cu Al Doilea Război Mondial, societatea Concordia a fost pusă sub regim de control militar. Rafinăria Vega a fost bombardată pentru prima dată în iulie 1941, când a luat foc un rezervor de țiței. Rafinăria Vega a fost lovită de bombardamente de mai multe ori în perioada 1943-1944 și a suferit avarii importante.

Mai exact, în urma bombardamentelor au fost distruse sau avariate toate instalațiile principale de fabricație, inclusiv construcțiile administrative. Doar două din cele patru instalații de bază pentru prelucrarea țițeiului au scăpat mai puțin avariate.

În 1945 a început un plan de refacere a rafinăriei Vega și aceasta a intrat treptat în funcționare normală, ajungând în 1948 să prelucreze peste 630.000 de tone de țiței, atât pentru distilare, cât și pentru cracare sau pentru producerea asfaltului, rafinarea uleiurilor și alte produse.

Odată cu naționalizarea din 1948, rafinăria Vega și-a pierdut identitatea și a devenit Rafinăria nr. 2 Ploiești. Din 1949 rafinăria a trecut în subordinea Sovrompetrol, care a fuzionat în 1955 cu societatea Muntenia. La finalul anului 1955 capitalul sovietic s-a retras din Sovrompetrol^[5] și societatea a rămas în patrimoniul statului.

În perioada 1955-1958, rafinăria a trecut printr-un proces de modernizare^[6] și a început să producă detergenți, vaselină farmaceutică și bitumuri speciale. În perioada comunistă, rafinăria a înregistrat un vârf în ceea ce privește prelucrarea materiilor prime.

Din 1972 până în 1980 au fost prelucrate aproape un milion de tone de materii prime, dintre care peste 95% țiței. Vega obținea circa 90 de produse^[7] anual, de la combustibili și uleiuri până la bitumuri. O parte dintre acestea ajungeau la export.

O nouă etapă

Rafinăria Vega Ploiești a devenit în 1990 societate comercială pe acțiuni și a deschis trei stații de distribuție de carburanți, prima fiind inaugurată în 1993, în apropierea rafinăriei. În 1996, Rompetrol București, compania care opera rafinăria Vega, s-a listat pe piața RASDAQ, sub simbolul VEGA.^[8]

În 1997, în contextul unei situații economice dificile, societatea este pentru circa opt luni pe lista celor 16 societăți propuse spre lichidare^[9]. În 1998, un grup de investitori conduși de omul de afaceri Dinu Patriciu a preluat controlul Rompetrol printr-un offshore numit Rompetrol Holding.

În 1999, Rompetrol cumpără rafinăria Vega, iar în anul 2000 reușește să cumpere și rafinăria Petromidia, după o privatizare eșuată. Grupul Rompetrol s-a consolidat ca The Rompetrol Group BV, mutându-și sediul în Olanda.

Una dintre cele mai importante transformări din viața rafinăriei Vega a avut loc în 2004, moment în care grupul Rompetrol a decis că aceasta nu va mai procesa țiței și nu va mai produce carburanți auto. În schimb, Vega a devenit o unitate de nișă, care a început să procese exclusiv materie primă venită în urma proceselor operaționale din Petromidia.

Au fost demarate investiții, iar în 2005 a cost ridicată o instalație de dezaromatizare, urmată de o instalație de bitum modificat cu polimeri în 2007.

În 2007, omul de afaceri Dinu Patriciu a vândut 75%^[10] din acțiunile grupului Rompetrol către KazMunayGas, companie energetică de stat din Kazahstan, într-o tranzacție de 1,6 miliarde de dolari, sumă care nu includea și datoriile grupului.

Presa de business vehicula în acei ani o valoare mai mare a tranzacției, care lua în calcul și datoriile de 660 de milioane de dolari ale Rompetrol, dar grupul kazah insista la acel moment că datoriile vor fi plătite la termen și nu sunt incluse în valoarea tranzacției.

Din 2007, Vega a intrat într-un program de modernizare, în care instalațiile de hexan, bitum și distilare în vid au fost retehnologizate și îmbunătățite. Rafinăria a început să furnizeze produse și soluții precum white-spirit sau n-hexan.

În 2009, grupul KMG a preluat și restul de 25% din acțiunile Rompetrol, iar în următorii ani a pornit o întreagă dispută între acționarii kazahi și statul român, după ce investitorul a decis că nu vrea să plătească datoria Rompetrol^[11] și a transformat-o în acțiuni, forțând statul român să devină acționar minoritar.

După investițiile în modernizare, rafinăria Vega a depășit în 2018^[12] pragul de 400.000 de tone de materii prime procesate pe an, pentru prima dată după 1989. Rafinăria produce bitum rutier și asigură circa 20% din necesarul intern al României.

Cu o istorie de 120 de ani, rafinăria Vega astăzi este una dintre cele patru rafinării încă funcționale în România, alături de Petrobrazi, Petromidia și Petrotel.

Articol publicat în noiembrie 2025.

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.

[1] https://financialintelligence.ro/rafinaria-vega-ploiesti-exemplu-de-rezilienta-indiferent-de-vremuri-si-obstacole/

[2] https://www.rompetrol.ro/companie/presa/articol/vega-ploiesti-110-ani-de-istorie-si-traditie-in-prelucrarea-titeiului-id-101-cmsid-108

[3] https://www.zf.ro/companii/istorie-demna-roman-povestea-rafinariei-vega-ploiesti-bombardata-19785759

[4] https://historia.ro/sectiune/general/petrolul-romanii-si-istoria-vega-cea-mai-veche-572897.html

[5] https://www.economica.net/rafinaria-vega-ploiesti-implineste-110-ani-o-istorie-cu-nemti-care-cu-boi-inventii-bombe-nationalizare-si-privatizare-p_110393.html

[6] https://adevarul.ro/economie/romania-115-ani-de-la-inaugurarea-primei-2061624.html

[7] https://e-nergia.ro/vega-la-120-de-ani-povestea-unei-rafinarii-care-aduce-pe-piata-din-romania-produse-speciale-ii

[8] https://businesspedia.ro/articole/istoria-petrolului-la-bursa-i-privatizarile-si-primele-listari-de-la-rasdaq-la-bvb/

[9] https://www.economica.net/vega-ploie-ti-110-ani-de-istorie-i-tradi-ie-in-prelucrarea-i-eiului_110418.html

[10] https://businesspedia.ro/articole/istoria-rafinariei-petrotel-din-ploiesti-de-la-investitie-americana-la-proprietate-ruseasca/

[11] https://businesspedia.ro/articole/tranzactiile-de-peste-1-miliard-de-euro-din-economia-romaneasca-cine-urmeaza/

[12] https://agerpres.ro/economic/2025/06/16/rafinaria-vega-ploiesti–120-de-ani-de-existenta-si-activitate-neintrerupta-in-industria-petroliera–1459688