Istoria rafinăriei Astra Română: de la etalonul industriei în perioada interbelică la o insolvență fără sfârșit

Odată cu intrarea puternică a capitalului străin în sectorul românesc de extracție și prelucrare petrolieră de la începutul secolului XX, se remarcă destul de rapid intenția capitalului olandez de a juca un rol important în piață.

Așa s-a dezvoltat rafinăria Astra Română până în punctul în care a ajuns una dintre cele mai mari rafinării din România în perioada interbelică. Astăzi, rafinăria este oprită de două decenii, Astra Română este în insolvență de mai bine de zece ani, iar acțiunile societății sunt oprite de la tranzacționare.

Începuturi

Istoria rafinăriei Astra Română din Ploiești începe în anul 1880, când comerciantul Ion Niculescu-Bazar a înființat o modestă „fabrică de petrol” în suburbia Sfânta Filofteia din Ploiești. Ulterior, acesta a vândut-o către inginerul Ioan M. Munteanu, pentru suma de 80.000 de lei.

Aceasta a fost una dintre primele rafinării din Europa care au produs gaz și cocs de petrol. În 1901, fabrica este preluată de bancherul și comerciantul Max Schapira din Ploiești, care a schimbat numele „fabricii de gaz” în „Rafinăria Astra” și a început să investească în extindere și modernizare.

Astfel, rafinăria a ajuns să prelucreze peste 2.500 de tone de țiței pe an în 1904, în contextul în care 90% din producție pleca la export. În 1906, rafinăria Astra a devenit proprietatea lui C. M. Pleyte Mz. din Olanda, care a deschis o nouă etapă ^[1] de dezvoltare.

În 1907 a luat naștere societatea „Astra”, care în 1908 a devenit a șaptea cea mai importantă rafinărie din țară în funcție de cantitățile de petrol prelucrate anual. În anul 1909 au început tratative între „Regatul Român” și „Astra” pentru contopirea exploatărilor de la Moreni, județul Dâmbovița.

Lansarea Astra Română

Cele două societăți au format „Astra Română” în 1910, iar noua entitate a fost susținută de capital anglo-olandez prin Royal Dutch Shell și de investitori locali influenți, precum Grigore Cantacuzino, cunoscut ca „Nababul”^[2].

Trustul anglo-olandez deținea controlul în asociere și a continuat să o facă timp de mai bine de trei decenii.^[3] Până la Primul Război Mondial, producția de țiței a crescut în fiecare an, iar Astra Română deținea cea mai lungă conductă din România, cu o lungime de 43 km, care lega schela Moreni cu rafinăria de la Ploiești.

Până în 1915, producția societății Astra Română a ajuns să reprezinte circa un sfert din producția totală de țiței a țării. Procesul de dezvoltare prin investiții a fost oprit în timpul Primului Război Mondial.

Ba mai mult, în 1916, pe măsură ce trupele germane avansau, s-a trecut la distrugerea rafinăriei pentru a nu pica în brațele inamicului. Această mutare a generat și unul dintre cele mai mare dezastre ecologice pe care Ploieștiul și România le-au cunoscut vreodată. Rafinăria a fost repusă în funcțiune abia în 1919 ^[4].

În perioada interbelică, rafinăria a cunoscut o dezvoltare importantă, astfel încât a ajuns până în 1930 la a prelucra peste 1 milion de tone de țiței pe an, adică 18% din total la nivelul pieței, fiind principala societate care își exporta producția.

Pe lângă rafinăria din Prahova, Astra Română avea o direcție tehnică și ateliere de reparații^[5]pentru utilaje petroliere la Poiana-Cîmpina. Până la finalul anilor 30, rafinăria a ajuns la o capacitate de prelucrare de peste 1,6 milioane de tone de țiței pe an.

Sosirea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat bombardamente și distrugeri pentru rafinărie. Bombardamentele sovietice din 1941 au afectat rafinăria, așa cum a fost și cazul bombardamentelor anglo-americane din anii următori. Pentru Astra Română, atacul aerian din august 1943 a fost devastator, la fel ca atacurile din 1944.

La momentul 1944, producția rafinăriei era sub 20% din capacitatea pe care o avea în 1936. În iunie 1948, societatea Astra Română a fost naționalizată și inclusă în centrala petrolieră Muntenia. Se trece la reconstrucția și modernizarea rafinăriei. În 1951, centrala petrolieră Muntenia trece sub conducerea Sovrompetrol ^[6], până în 1956.

În perioada comunistă, rafinăria Astra Română ajunge la o producție de circa 900.000 de tone de țiței pe an și face parte din logica planificată a economiei comuniste, având un rol important în următoarele decenii.

O nouă schimbare

După Revoluție, vechea întreprindere de stat este reorganizată ca Rafinăria Astra Română SA, cu sediul în Ploiești, marcând trecerea de la întreprindere socialistă la logica economiei de piață.

Rafinăria intră în mecanismul de privatizare în masă, iar omul de afaceri Ioan Niculae a preluat pachetul majoritar de acțiuni prin compania InterAgro. Alături de acesta, în acționariat s-a implicat și fondul de investiții Broadhurst. În septembrie 1998, societatea Astra Română a fost listată pe piața bursieră RASDAQ.

La începutul anilor 2000, rafinăria a acumulat datorii, ceea ce a declanșat un conflict cu Petrom, întrucât Astra Română înregistra plăți restante ^[7] în echivalent cu 82 mil. lei pentru țițeiul furnizat.

Din cauza problemelor economice pe care le-a întâmpinat după privatizare, rafinăria Astra Română a intrat în conservare în anul 2004, iar zece ani mai târziu, în 2014, societatea a intrat în insolvență, iar acțiunile au fost suspendate de la tranzacționare. Chiar și așa, societatea s-a transferat de pe RASDAQ pe AeRO în 2015, însă acțiunile sunt în continuare suspendate.

După mai bine de un deceniu de insolvență, instanța a aprobat în 2025 ^[8] planul de reorganizare pentru Rafinăria Astra Română. Rămâne de văzut cum se scrie în continuare istoria uneia dintre cele mai vechi rafinării din România, care a trecut prin războaie mondiale și prin perioada comunistă, dar nu a supraviețuit contactului cu economia de piață.

Articol publicat în noiembrie 2025.

Citește și alte povești:

Istoria rafinăriei Crișana sau Petrolsub din Suplacu de Barcău, de la unitate regională cu rol strategic la faliment

Istoria rafinăriei Dărmănești, de la dezvoltare strategică la faliment

Istoria rafinăriei Petrobrazi: de la reacția capitalului românesc în secolul XX la combustibil pentru economia verde

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.