Terase în Herăstrău, cumpărături pe Calea Victoriei și un „joie de vivre” balcanic. Cum arăta viața bucureștenilor în perioada interbelică

Un prânz sau o cină la terasa Pescăruș de pe malul lacului Herăstrău, un film la cinematograful Rio din fosta casă Frascatti, o zi de plimbare și cumpărături pe artera comercială Calea Victoriei sau o oră de stat la coadă pentru vin și grătar la Bragadiru. Toate acestea conturau imaginea acelei epoci.

Dincolo de aspectele politice din acea vreme, viața de zi cu zi a bucureștenilor din perioada interbelică avea caracteristici care astăzi ne pot surprinde prin similitudinea cu prezentul. Desigur, disparitățile economice erau apăsătoare și puțini erau cei care își puteau permite, spre exemplu, să iasă la terasă pe malul lacului Herăstrău.

Descoperă secolul uitat

BusinessPedia readuce la lumină economia construită în „secolul uitat”, odată cu lansarea cărții „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”, al treilea volum din colecția BusinessPedia.

După doi ani de muncă prin arhive cu mii de imagini, volumul reunește o selecție curatoriată de fotografii din istoria de business, puse în context. Pentru că o imagine nu înseamnă nimic fără context.

Cartea propune o amplă călătorie vizuală printr-un secol aproape uitat al antreprenoriatului românesc: perioada în care s-au format mari familii de negustori, industriași și bancheri, s-au construit fabrici, bănci, rețele comerciale și mărci care au reușit să concureze cu cele străine, înainte ca această lume să fie întreruptă brutal după naționalizarea din 1948.

Mai jos, descoperă câteva fotografii puse în context care conturează imaginea vieții în Bucureștiul interbelic. Toate pot fi regăsite în noul volum BusinessPedia.

Un bun indiciu pentru datarea acestei fotografii este reclama de neon din stânga, unde se poate citi titlul producției care rula la teatrul-cinematograf Rio, din fosta casă Frascatti de pe Calea Victoriei nr. 33.

Prima proiecție în România a filmului sonor american regizat de Alfred Santell Orfana (Daddy Long Legs, în original), cu Janet Gaynor și Warner Baxter, vedetele momentului, a avut loc pe 8 aprilie 1932.

Reprezentația de gală a fost onorată de regina Maria. Filmul, lansat în Statele Unite cu mai puțin de un an în urmă, a fost distribuit de una dintre cele vreo 20 de firme din perioada interbelică specializate în importul de pelicule turnate în străinătate.

Imobilul Frascatti, care „gâtuia“ Calea Victoriei, a fost demolat în 1935, după o lungă dispută juridică între primărie, chiriași (proprietarii cinematografului Rio) și proprietarii clădirii.

Citește și: Cei care au făcut istorie în cofetărie începând cu secolul XIX, de la cofetarul Ion „Giovani” la familia Capșa

Pe lângă berea Bragadiru, oferta obișnuită a cârciumilor românești din perioada interbelică, patronul acestui local folosește ca atracție pentru clienți vinurile de Odobești și „grătarul special“.

Imaginea îi aparține fotografului german Willy Pragher, care a surprins pe film cum își petreceau românii de rând timpul liber, bucurându‐se de plăcerile vieții.

Alți occidentali care au trecut prin România pe la sfârșitul anilor 1930, precum scriitorii Derek Patmore, Sacheverell Sitwell, Patrick Leigh Fermorși Olivia Manning, au fost impresionați de extraordinara joie de vivre a românilor, bazată, firește, pe spiritul balcanic și pe belșugul alimentar.

O descriere „locală“ a deliciilor oferite de cârciumile interbelice descoperim într-o schiță din 1939 a poetului și ziaristului Arthur Bergman-Munte.

Citește și: Industria berii, de la Oppler la Bragadiru. Începuturi și povestiri

Blocul, dat în folosință în 1939, a fost proiectat de arhitectul Ion Giurgea pentru firma Leonida & Co., deținută de Constantin Leonida, fratele lui Leon Leonida, pionier al automobilismului în România. A fost exclusiv o clădire de birouri, lucru încă rar în Bucureștiul interbelic.

Pe axa nord–sud compusă de bulevardele Take Ionescu și I.C. Brătianu antreprenorii au construit blocuri de apartamente (Blockhause) pentru burghezia modernă, hoteluri (Lido și Ambasador) și clădiri de birouri (una dintre ele fiind sediul Societății Comunale de Gaz și Electricitate, care se poate vedea în imagine).

Tăiat în anii 1930, bulevardul care pleacă de la Piața Romană și se îndreaptă către Piața Universității nu a avut funcțiile Căii Victoriei, care a fost preferată pentru promenadă, pentru cumpărături din magazinele șic și pentru petrecerea timpului liber în cafenelele și restaurantele din apropierea Palatului Regal.

Citește și: Strada Lipscani din București, o poveste cu negustori angrosiști și detailiști

Terasa-restaurant Pescăruș, deschisă doar vara, pe malul lacului Herăstrău, a fost dată în folosință în mai 1939 și a fost închisă în 1942. Localul fusese proiectat de arhitecții Horia Creangă și H. Georgescu, pentru a fi unul dintre pavilioanele în care se organizau, din 1936, expozițiile prilejuite de Luna Bucureștilor.

A aparținut primăriei Bucureștiului, care l-a concesionat unui restaurator particular. Potrivit unor gazete, prețurile erau atât de mari, încât bucureștenii de rând nu-și permiteau luxul de a fi văzuți în timpul lor liber la acest restaurant. Restaurantul Pescăruș a fost redeschis în 1956.

Citește și: Povestea familiei CAPȘA, simbolul luxului și calității în arta cofetăriei

Fiul unor latifundiari bogați din Brăila și posesorul unei mari averi, Anastase Simu a construit din fonduri proprii, între 1907 și 1910, o clădire în stil clasic în care trebuia să fie adăpostită colecția sa de artă.

În 1927 a donat-o statului, dimpreună cu toată colecția, iar prin testament și-a lăsat toată averea, inclusiv propria locuință, instituțiilor culturale sau de binefacere.

Muzeul Simu a fost demolat în anii 1960, iar colecția sa a fost trimisă în alte muzee. Din cele șapte muzee care funcționau în București în 1940, cinci (Muzeul de Antichități, Muzeul Simu, Muzeul Aman, Muzeul Toma Stelian, Muzeul Kalinderu) nu ar fi existat niciodată fără generozitatea unor persoane particulare care și-au donat statului colecțiile și clădirile.

Articol publicat în august 2026.