Cei care au făcut istorie în cofetărie începând cu secolul XIX, de la cofetarul Ion „Giovani” la familia Capșa

Când vorbim despre românii care au făcut istorie în cofetărie în secolele XIX-XX, atrăgând inclusiv apreciere la nivel european, ne gândim în primul rând la familia Capșa, atât înainte, cât și după faimoasa prăjitură Joffre.

Însă dincolo de familia Capșa, mai sunt și alți români care s-au înscris în istorie, cum ar fi cofetarul Ion, care a devenit cunoscut drept Giovani după ce s-a dus la Napoli să învețe să facă mai bine cofetărie și înghețată.

El avea prăvălia vis-a-vis de fostul Palat Regal din București, unde a fost apoi hotelul Metropole, pe Calea Victoriei. Mai găsim în istorie cofetari precum Fialcovski, care avea locația lângă Teatrul Național. Sau cofetarul Iorgu Constantinescu, cu prăjituri mai ieftine. Aflăm mai multe din memoriile scrise de D. Hagi Theodoraky la sfârșitul secolului XIX. Redăm în continuare un capitol.

Cofetăria

Trecând de la birtași la breasla cofetarilor, unul dintre cei mai vestiți era Giovani, cu prăvălia peste drum de Palat, într-un mic local, înlocuit astăzi cu clădirea hotelul lui Metropol. Mulți considerau pe Giovani după nume ca italian; în realitate, era get-beget român, basarabean din Ismail, al cărui nume era Ioan.

Ducându-se la Neapole în perfecționarea meseriei lui, cum și a fabricării înghețatei, recunoscută ca fiind cea mai bună, numită napolitană, italienii din Ion îl fac Giovani, și rămâne cu acest nume până la moarte. Fiul său, în loc să urmeze meseria bănoasă a tatălui, intră în armată și astăzi, de mai trăiește, este locotenent-colonel de rezervă.

Aceste lămuriri le am chiar de la dânsul, căci în copilăria noastră eram colegi de școală la Institutul Schevitz. 

Un alt cofetar era și Iorgu Constantinescu, cu prăjituri mai ieftine, având de clientelă tinerimea studioasă din școli; prăvălia o avea pe strada Carol; a murit, după câte știu, sărac. 

Mai fusese și unul Stoian, care ca urmaș a avut pe Pascu. Acesta din urmă a avut o avere mare, pe care fiul  său, Ion Pascu, a tocat-o și a murit în cea mai neagră mizerie. Și această prăvălie era tot pe Strada Franceză, numită Carol astăzi. 

Mai târziu, la ordinea zilei era Fialcovski, alături de Teatrul Național, o cofetărie de primul rang, întâlnirea obișnuită a marilor proprietari și unde pe lângă consumarea prăjiturilor se făceau și multe glume.

Nelipsiți erau, de obicei, nenea Nae Filitis, Costică Colibășanu, Dobre Popescu și alții; și multe dintre discuțiile aprinse care se încingeau se învârteau împrejurul poștalioanelor și cailor, fiecare lăudându-și surugiul și iuțeala cailor, care puteau face concurența trenului; și nu o dată s-a întâmplat acestor adânci cunoscători ai rasei cabaline să fie păcăliți de geambași, care, cumpărând de la ei un cal breaz sau pintenog, vopsindu-l, să-l revândă vânzătorului. 

După Fialcovski vine Capșa, condusă la început de Costache Capșa. Trece la urmă, prin bună înțelegere, fratelui său, Grigore Capșa, care, pentru perfecționarea meseriei, stătuse mai muți ani la vestita casă Boissier din Paris.

Grigore Capșa ridică știința cofetăriei la o adevărată  artă, transformă totul, atașează mai târziu pe lângă localul cofetăriei și o cafenea cunoscută de toți băștinașii, cum și de străini, dintre care țin a nu uita și pe genralul bulgar Dandarevsky.

Căci în Bulgaria, dacă n-ai vizitat la București pe Capșa, ești considerat ca prost; pentru ei, cofetarul Capșa fiind cea mai înaltă treaptă a rahagiului; și la venirea lor la București, pe timpul ocupației, au ținut că lor li se cuvine localul, ceea ce li s-a concedat, cât pentru murdăria lăsată, casa Capșa a trebuit să prefacă totul. 

Casa Capșa devenise cofetărie high-life, cu renume binemeritat, păstrat și de urmașii casei, având și un resta urant de primul ordin, cum și hotelul; și la banchetele date în onoarea marilor căpetenii ale țării, la care luau parte patru la cinci sute persoane, era singura capabilă a servi numărul mare al participanților. 

Localul în care se găsește casa Capșa este fosta casă Slătineanu. Avea, fără îndoială, pe vremuri, o sală mare de banchete, căci, după izbânda nemților la 1870 asupra francezilor, fostul reprezentant al Prusiei, dl Radovici, și-a ținut banchetul în această sală, și a fost tulburat de manifestația tineretului care era pentru Franța, ministru fiind la interne, în țară, Ion Ghica, dacă memoria nu mă înșală. 

Atunci, Vodă Carol era să se retragă din domnie și numai grație bătrânului Lascăr Catargiu se datorește neînfăptuirea acestui eveniment, care pentru țară ar fi fost cu atât mai păgubitor, ținând seamă de puterea Germaniei, devenită mare de pe urma războiului și răul pe care ar fi putut să ne facă, de rămânea țara fără conducător. La Episcopie, frații Tănăsescu și Ghiță Rădulescu. 

Acest capitol a fost extras din cartea „Amintiri din trecutul negustoresc”, scrisă de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia. Descoperă întregul volum.

Dezbatere Bookfest cu ocazia lansării

Ar trebui să fie obligați antreprenorii de succes să facă bine, să dea înapoi societății? Ar funcționa? Mai mulți lideri de business au răspuns la această provocare în contextul unei dezbateri organizate cu ocazia lansării unei noi ediții a cărții „Amintiri din trecutul negustoresc”, de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia.

Dezbaterea a avut loc la Bookfest 2024 și a fost moderată de Ionuț Bonoiu, inițiatorul BusinessPedia. Participanți: Sorin Preda, fondator Global Vision, Cristina Filip, co-managing partner Filip & Company, Andrei Diaconescu, cofondator One United Properties și Fulga Dinu, country manager CPI Property Group România. Descoperă întreaga dezbatere mai jos.