De la Piața Franz Joseph din Brașov la Piața Mare din Mediaș sau Piața Nouă de la Craiova. Descoperă imagini cu piețele din „secolul uitat” din istoria afacerilor românești

Comerțul agroalimentar este organizat deja de câteva secole în forme precum târguri, oboruri sau piețe, iar unele dintre acestea au supraviețuit în timp, chiar dacă sub alt nume sau cu alte funcții în viața economică și socială.

Un exemplu este Piața Sfatului din Brașov, care a fost cunoscută drept Piața Franz Joseph sau Piața Libertății, în funcție de perioadă. Chiar dacă servește astăzi mai mult drept spațiu public pietonal, imaginile de arhivă scot la iveală o adevărată piață agroalimentară, vie, unde comercianții se îngrămădeau să își prezinte marfa.

Descoperă secolul uitat

BusinessPedia readuce la lumină economia construită în „secolul uitat”, odată cu lansarea cărții „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”, al treilea volum din colecția BusinessPedia.

După doi ani de muncă prin arhive cu mii de imagini, volumul reunește o selecție curatoriată de fotografii din istoria de business, puse în context. Pentru că o imagine nu înseamnă nimic fără context.

Cartea propune o amplă călătorie vizuală printr-un secol aproape uitat al antreprenoriatului românesc: perioada în care s-au format mari familii de negustori, industriași și bancheri, s-au construit fabrici, bănci, rețele comerciale și mărci care au reușit să concureze cu cele străine, înainte ca această lume să fie întreruptă brutal după naționalizarea din 1948. Mai jos, descoperă câteva fotografii cu piețe din „secolul uitat”.

Mai puțin animată decât piața din București pictată de Preziosi pe o carte poștală, Piața Mare din Mediaș adună lume din satele din jurul vechiului oraș săsesc, venită să cumpere mărfuri industriale din prăvăliile cu firme în limba germană.

Firmele în limba română își vor face apariția după 1918, fapt confirmat de fotografiile realizate în perioada interbelică.

Piața Bibescu, ridicată în 1874, a fost demolată începând cu 1935, pentru a face loc Pieței Națiunilor, dar și pentru a opri murdăria și dezordinea produse chiar în centrul Bucureștiului de căruțele venite să aducă și să ia fructe și zarzavaturi.

Primarul Alexandru Gh. Donescu a avut de luptat cu angrosiștii nemulțumiți că, după zeci de ani, trebuie să-și mute afacerile la Obor sau în alte părți ale Bucureștiului.

„Piața Bibescu Vodă – care în timpul zilei are aspectul normal de piață de zarzavaturi, unde vânzarea se face în majoritate în detaliu – are o activitate mult mai intensă în timpul nopții, când funcționează ca piață de en gros.

Începând de la orele 11 noaptea și până la 5 dimineața, sute și chiar mii de căruțe descarcă și încarcă zarzavaturi și fructe. Sunt producătorii care își aduc marfa spre vânzare și negustorii detailiști, unii chiar din piața Bibescu Vodă și alții din celelalte piețe de detaliu, care își fac aprovizionările pentru ziua următoare.

De asemenea, fabricile de conserve, precum și negustorii din stațiunile climaterice și balneare se aprovizionează din piața Bibescu Vodă, tot în timpul nopții. Prețurile mărfurilor se fixează după cantitatea oferită și după cerere. Mai mult decât în orice comerț, în piața de en gros a zarzavaturilor și fructelor legea cererii și ofertei fixează prețurile zilei.

Când cantitățile aduse spre vânzare sunt mari, prețurile scad și invers; când este lipsă de marfă prețurile se urcă. Prin urmare, piața de en gros din Bibescu Vodă funcționează ca adevărată bursă, care dictează prețurile zilei după cantitățile oferite.“ – Prezentul economic, financiar, social, 29 august 1935

„Traversez podul care ascunde pe un lat de câțiva metri fața murdară a Dâmbo- viței și iată-mă în fața Pieței Bibescu Vodă. În fața portalului cu înfățișare civilizată, un popor de vânzători ambulanți, de băiețandri fără rost, de unguroaice cu coșurile pline de târguieli, în grupuri, discută, țipă, sau privesc liniștiți la feluritele «demonstrații» ale micilor negustori de trotuar.

Un cărucior prevăzut cu un cuptor cu jarul aprins, poartă câteva bucăți de plăcintă în formă de plapomă. lată unul care a înșfăcat o bucată de plăcintă, pe care o înghite într-o secundă cu iuțeala unui scamator.“ – Ion Tik, „În Piața Mare“, în Ilustrațiunea Română, 26 septembrie 1929

Articol publicat în august 2026.