Industria berii, de la Oppler la Bragadiru. Începuturi și povestiri

Fabricile de bere au început să se dezvolte în România în secolul XVIII, prin investiții precum fabrica Oppler, fabrica Zipzer, fabrica Kübler sau fabrica Luther, însă industria berii și-a făcut loc mai greu într-o țară în care vinul era „mai ieftin ca braga”.

De-a lungul secolului XIX au început să apară fabricile românești, cum a fost fabrica Bragadiru, iar până la sfârșitul acelui secol românii au început să joace un rol tot mai important în producția de bere.

Află mai multe povești despre industria berii și despre începuturi din memoriile scrise de D. Hagi Theodoraky la sfârșitul secolului XIX. Redăm în continuare un fragment.

Industria berii

Fabricile de bere au luat ființă spre sfârșitul secolului trecut și începutul acestei industrii a fost cam greu, căci în țară, fiind vin din belșug, al cărui preț în timpurile de producție mare, era mai ieftin ca braga, face ca introducerea în obișnuința poporului a consumației berii să nu progreseze decât cu timpul.

Prima fabrică instalată a fost fără îndoială a bătrânului Opler, astăzi transformată în societate anonimă sub numele de Gib. Și cum consumația începuse a se mări, instalează tot pe locul fabricii și un local frumos, cunoscut sub numele de Coloseul Opler, atașând localului și o grădină frumoasă. Era pe vreme locul de petrecere al coloniei nemțești.

Și cum întreprinderea progresa, încep și alții a clădi fabrici similare, din care una era cunoscută sub numele de Zipzer și alta a lui Kübler, ambele astăzi desființate. Mai târziu ia naștere fabrica lui Luther mutată de la Oltenița la București, astăzi cumpărată de frații Zel din Brașov.

Începuturile lui Luther au fost foarte grele, începuse în mic și, cum afacerile nu prea mergeau, la un moment dat Opler face dificultăți la cumpărare, sperând a-l desființa prin renumele dobândit, cum și prin concurența pe care i-o făcea.

Dar cum de multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, tot așa s-a întâmplat în cazul de față. Fiind la urmă ajutat de Petrache Spandonidi, administratorul moșiei lui Dumba, numită Afumați, de la care primea pe credit orzul și lemnele, încetul cu încetul iese din încurcătură.

Și cum berea Luther, ca fabricație, ajunsese a fi superioară celei de Opler, ajunge el a fi unul dintre cei mai reputați fabricanți; instalând și el o mare sală de consumație, vizitată de bucureșteni, cum și de clientela ceferistă, și la sfârșitul vieții lasă moștenitorilor pe lângă o fabrică modernă și o avere respectabilă.

La moartea lui Luther, soția lui, o femeie bărbat ia administrarea fabricii și o conduce până la moarte, mai mărind-o după cerințele modeme.

În fabricarea berii, apa joacă un rol important și s-a întâmplat, de multe ori, la instalarea unei berării ca, pentru obținerea unei ape bune, să se meargă la adâncimi mari, până se putea găsi în straturile de jos un izvor bun de apă.

Ultima fabrică instalată în București este fabrica Bragadiru, clădită de Bragadiru tatăl și ajunsă astăzi una din cele mai mari și mai sistematice din întreaga țară. Clădirea este pe vechea proprietate Laptev, din calea Rahovei, la care prin cumpărare s-au atașat și alte terenuri, astfel că, astăzi, fabrica cu clădirile și imensele terenuri, proprietăți ale fabricii, formează o întreagă mahala.

Primele încercări în fabricarea berii au fost făcute de Bragadiru tatăl, la fabrica de spirt din satul Bragadiru, iar prima instalație a fabricii, de casa Leinhaaras din Freiberg, Saxonia, având de reprezentant pe inginerul Erb.

Și, dacă mi-aduc aminte de aceste detalii, este că fiind numit de tribunal ca arbitru la Nefliu, împreună cu dnii Bragadiru și Procop Dumitrescu, după sfârșirea anchetei, am fost invitați de dl Bragadiru a lua dejunul la fabrică.

Și cum alături de mine era reprezentantul lui Leinhaaras, dl Erb, care știa perfect românește, ca unul născut în țară, din vorbă în vorbă cu Erb îi arăt dorința că și eu aș vrea să clădesc o fabrică de cărămidă, dar că pentru moment nu sunt încă hotărât.

Uitasem de ce vorbisem cu Erb, cu toate că inginerul luase toate datele asupra fabricii de cărămidă, cum și asupra cantității de produs zilnic, și după vreo două luni de la prima întâlnire primesc vizita lui Erb, care îmi aduce și planurile complete ale fabricii de cărămidă.

Am devenit, aș putea zice, cărămidar numai întâmplării arbitrajului de la Nefliu; și plângându-mă odată dlui Bragadiru tatăl de greutățile pe care le întâmpin în industria mea fie din cauza comunei București, care percepea de la cărămidăriile din afară de raza orașului, taxe care se urcau la peste 30 000 lei, cum și din boicotarea arhitecților străini, mă încuraja și îmi spunea că omul să nu dispere niciodată; cu cât greutățile sunt mai mari, cu atât se stăruie mai mult în atingerea scopului și-mi arăta și dânsul prin câte necazuri a trecut și câte mai avea să treacă cu clădirea noii fabrici de bere.

Am văzut, în urmă, că a avut multă dreptate și dacă începutul pentru mine a fost greu în toate privințele, prin muncă, stăruință și economii, am ajuns după câțiva ani să uit tot necazul și să mă bucur de rezultatul obținut.

Revenind la fabrica Bragadiru, pentru a-și da cineva seama de complicata administrație a unei întreprinderi de importanța acestei fabrici, ar fi suficient a o compara cu un minister, funcționari cu nemiluita, toți ocupați în tot timpul zilei, cu singura diferență că sinecurile lipseau într-o asemenea administrație și pe lângă industria berii se mai găsește o mulțime de alte mici industrii sau meserii, ca dogăria, lemnăria, fierăria, spălătoria etc., care servesc la facerea butoaielor, repararea căruțelor, spălatul butoaielor și al sticlelor, cu un cuvânt un adevărat furnicar, unde activitatea încetează cu sosirea nopții.

În trecut, din fabricile pomenite se vede limpede că primii berari au fost de origine străină, astăzi afară de fabrica Luther trecută fraților Zell, celelalte sunt curat românești.

Acest fragment a fost extras din cartea „Amintiri din trecutul negustoresc”, scrisă de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia. Descoperă întregul volum.

Dezbatere Bookfest cu ocazia lansării

Ar trebui să fie obligați antreprenorii de succes să facă bine, să dea înapoi societății? Ar funcționa? Mai mulți lideri de business au răspuns la această provocare în contextul unei dezbateri organizate cu ocazia lansării unei noi ediții a cărții „Amintiri din trecutul negustoresc”, de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia.

Dezbaterea a avut loc la Bookfest 2024 și a fost moderată de Ionuț Bonoiu, inițiatorul BusinessPedia. Participanți: Sorin Preda, fondator Global Vision, Cristina Filip, co-managing partner Filip & Company, Andrei Diaconescu, cofondator One United Properties și Fulga Dinu, country manager CPI Property Group România. Descoperă întreaga dezbatere mai jos.