Imagini din istoria petrolului românesc. Istoria ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948
România a jucat un rol semnificativ în istoria industriei petroliere, fiind unul dintre primii producători de țiței și chiar unul dintre cei mai mari producători în secolul trecut. Altfel spus, petrolul a pus România pe harta energetică a lumii la începutul secolului XX.
De la rafinării precum Steaua Română, Astra Română sau Româno-Americană și până la Petrobrazi, Petromidia sau Vega, sectorul petrolier românesc a cunoscut o dezvoltare importantă în secolul trecut.
În perioada interbelică, exporturile petroliere au ajuns să joace un rol tot mai important în balanța comercială. Petrolul a fost cea mai importantă resursă energetică pentru România interbelică.
Joi, 4 iunie 2026, Ionuț Bonoiu a lansat în premieră o carte de referință pentru businessul românesc, prin care readuce în prim-plan imagini din economia construită de negustori și industriași înainte ca totul să fie șters cu buretele odată cu naționalizarea din 1948.
Volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948” este al treilea din colecția BusinessPedia și a fost lansat în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2026. Volumul cuprinde și un capitol dedicat istoriei petrolului românesc. Vă prezentăm în continuare câteva imagini din carte.
Istoria ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948
Autocisterne Distribuția OSIN. Sursa: Staatsarchiv Freiburg. Imagine inclusă în volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”Societatea Distribuția a fost înființată în 1908. În 1938 alcătuise o rețea care vindea produsele societăților Steaua Română, Astra Română, Societatea Româno-Americană și Concordia.
Printre acestea: păcură pentru întreprinderile industriale și pentru exploatările agricole, benzină de avion, produse petroliere pentru uz casnic (benzină, gaz lampant pentru mașinile de gătit), uleiuri și unsori pentru mașini și motoare, bitum pentru izolații, parafină, cocs de petrol.
Blocul Creditul Minier, ridicat în 1937, la intersecția Străzii Batiștei cu bulevardul Brătianu. Sursa: MNIR. Imagine inclusă în volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”Societatea Creditul Minier, „societate anonimă română pentru devoltarea industriei miniere“, a fost înființată în 1919, cu capital românesc subscris de Banca „Creditul Tehnic“ din București, de Banca Albina din Sibiu și de mai mulți ingineri de mine.
Primul său sediu s-a aflat în palatul societății Agricola din strada Marconi nr. 3 (în fața Palatului Poștelor și lângă Palatul C.E.C. de pe Calea Victoriei). În 1935 avea 80 de sonde situate pe terenurile sale de exploatare de la Moreni, Ochiuri, Gura Ocniței, Boldești, Hârsa, Poenăreanca, Viforâta, Mărgineni, care însumau 700 de hectare.
Pentru a-și vinde în străinătate produsele, Creditul Minier a înființat în Franța societatea Crédit Minier Franco-Roumain, cu sediul la Paris, în Austria, Creditul Minier Österreichisch Rumänische Petroleum Vertriebs G.m.b.H., la Viena, în Germania, Creditul Minier Deutsch Rumänische Petroleum Vertriebs A.G., la München.
Totodată, au înființat în Italia, A.P.I.R., Azienda Petroli Italo Rumena, la Roma, în Cehoslovacia, Union G.m.b.H., la Praga, și în Egipt Nile Oil Co., la Alexandria, precum și societatea de navigație fluvială D.R.M.T. (Deutsch Rumänische Motor Tankschifffahrt).
Garnitură de vagoane-cisternă sosind la depozitul central de la Mogoșoaia al societății Distribuția. Sursa: Staatsarchiv Freiburg. Imagine inclusă în volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”Depozitul de la Mogoșoaia, de unde se alimenta Bucureștiul cu carburanți și cu alte produse petroliere, era aprovizionat cu autocisterne. De la rafinăriile din Ploiești venea, îngropată, și o conductă.
Vedere generală cu rafinăria și atelierele Societății Steaua Română de la Câmpina. Sursa: MNIR. Imagine inclusă în volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”În perioada interbelică, exploatarea și prelucrarea petrolului au fost asigurate de companii cu capital străin precum Astra Română, Steaua Română, Speranța, Concordia, Societatea Româno-Belgiană de Petrol, Prahova, S. A., Petrolul București, Petrolul Govora, Societatea de Petrol Română sau Columbia.
Printre acestea mai regăsim Societatea Franco-Română de Petrol, Societatea Cometa pentru industria și comerțul de petrol, Banca Minelor. Societăţile cu capital naţional au fost Creditul Minier, I.R.D.P., Redevenţa, Petrolul Românesc, Mica, Petrol Block, Forajul, Întreprinderile Petrolifere Ioan Grigorescu, dar și altele.
Vânzarea gazului lampant direct de la depozitul de la Mogoșoaia al societății Distribuția. Sursa: Staatsarchiv Freiburg. Imagine inclusă în volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”Unde nu exista electricitate, gazul lampant era esențial. Alte produse de uz casnic vândute de Distribuția: „benzina pentru brichete, benzina Crinul Alb, fără miros pentru spălatul stofelor, petrosin, produs special pentru curățatul parchetelor, petrol Trandafirul alb, dublu rafinat, cu miros puţin supărător, pentru ars în lămpile de gătit“ etc.
Toate imaginile au fost extrase din volumul „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”, care poate fi cumpărat de aici.
Articol publicat în iunie 2026.
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
