Ce este un Furnizor de Ultimă Instanță (FUI) și cum sunt protejați clienții dacă firma de energie dă faliment
Una dintre principalele diferențe dintre piața de energie și alte sectoare din economie este dată de rolul de serviciu public de interes general și de cel de activitate de importanță strategică.
Asta înseamnă că autoritățile de reglementare au creat o plasă de siguranță în piața de energie, un mecanism prin care poate fi asigurată continuitatea alimentării cu energie a clienților finali în cazul în care furnizorul lor de energie intră în insolvență, în faliment sau își pierde licența de operare.
Furnizorul de Ultimă Instanță (FUI) se referă la un operator economic din piața de energie, care activează în sectorul de energie electrică sau gaze naturale, desemnat de autoritățile de reglementare pentru a asigura continuitatea în alimentare pentru clientul final[1]. De aceea, mecanismul FUI este un instrument esențial în piețele de energie concurențiale și liberalizate.
Cum funcționează
În cazul în care un furnizor de energie se află în incapacitatea de a-și onora contractele comerciale sau rămâne fără licență, toți clienții din portofoliul său sunt transferați automat către un Furnizor de Ultimă Instanță.
Trecerea se face din oficiu, fără a fi necesară intervenția la contor sau semnarea unor documente de urgență de către consumator. Astfel este evitată deconectarea fizică a clienților de la rețea.[2]
Este important de subliniat că un consumator preluat de un furnizor de ultimă instanță nu este captiv. Acesta are dreptul legal de a denunța oricând contractul cu furnizorul de ultimă instanță[3] și de a încheia un nou contract pe piața concurențială, de regulă în baza unei notificări transmise cu doar câteva zile lucrătoare înainte.
Istoric și cadru legislativ
În România, mecanismul FUI a fost dezvoltat pe parcursul procesului de liberalizare a pieței de energie, un proces lung, care care a vizat inițial consumatorii non-casnici, începând cu anul 2007, și s-a încheiat prin liberalizarea pieței pentru clienții casnici[4] în anul 2020 pentru gaze naturale și la 1 ianuarie 2021 pentru energie electrică.
Arhitectura mecanismului este reglementată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Deși plasa de siguranță a existat dintotdeauna în legislație, cadrul procedural de desemnare a furnizorilor a fost reformat substanțial în primăvara anului 2025.
Prin Ordinul ANRE nr. 11/2025 pe partea de electricitate și Ordinul ANRE nr. 13/2025 pentru gaze naturale, ANRE a consolidat acest mecanism.
Conform reglementărilor, instituția întocmește în continuare, lunar, o listă prin care marii furnizori, precum Hidroelectrica, OMV Petrom, Electrica Furnizare, E.ON, Engie sau Premier Energy sunt desemnați prin rotație să asigure preluarea punctelor de consum în situații de criză.
Diferența fundamentală este că aceste liste lunare și rotații nu mai sunt operate ca niște măsuri de avarie, reglementate temporar de la o lună la alta. Ele au fost transformate într-un proces operațional permanent[5], bazat pe criterii clare de eligibilitate, devenind un sistem predictibil și complet aliniat cu realitățile pieței concurențiale post-plafonare.
Din punct de vedere al tarifelor, prețurile practicate în regim de ultimă instanță reflectă teoretic costurile de achiziție neplanificată. Cu toate acestea, modul în care a funcționat piața din România a fost influențată în ultimii ani de măsurile privind schemele de plafonare a facturilor la energie, măsuri care s-au reflectat și asupra FUI[6].
Incidente și aplicabilitate
Rolul FUI a devenit cu atât mai mult relevant pe fondul crizei energetice declanșate în perioada 2021-2022 și al înăspririi controalelor de reglementare.
Un exemplu din ultimii ani este cel legat de falimentul companiei A+++ Stream Energy And Gas SA. Intrată pe piață în 2021, compania a realizat importuri masive de electricitate la prețuri de vârf, de aproximativ 3.000 lei pe megawatt-oră, de la compania ucraineană Energoatom.
Aflată în imposibilitatea de a achita datoriile de milioane de euro în urma unui arbitraj internațional[7], societatea a intrat în insolvență, iar ulterior în faliment, ceea ce a impus preluarea clienților săi de către un alt furnizor, prin mecanismul FUI.
Sistemul funcționează inclusiv ca măsură coercitivă. Un exemplu vine din iunie 2026, când ANRE a înregistrat o premieră decizională și a retras direct licența furnizorului GRENERG ca urmare a încălcărilor sistematice, constând în transferuri de clienți fără consimțământ, și a ignorării unor sancțiuni contravenționale cumulate de peste 1,16 milioane de lei.
Peste 22.500 de locuri de consum au fost transferate automat către furnizorul FUI[8] desemnat pentru luna respectivă, fără întreruperi ale alimentării.
Context internațional
Mecanismul FUI nu este specific României, ci este un pilon standard în piețele dereglementate la nivel global. La nivelul Uniunii Europene[9], implementarea acestui mecanism este stipulată oficial prin Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică.
Documentul impune tuturor statelor membre să desemneze furnizori de ultimă instanță pentru a asigura protecția consumatorilor, în special a celor casnici și a întreprinderilor mici, în cazul disfuncționalităților pieței.
Pe cea mai mare piață energetică din blocul comunitar, Germania, acest regim poartă denumirea de „Ersatzversorgung” (furnizare de substituție)[10] și este gestionat sub atenta supraveghere a Agenției Federale de Rețele (Bundesnetzagentur).
În afara spațiului comunitar, în Marea Britanie, autoritatea de reglementare Ofgem utilizează sistemul SoLR[11], acronim pentru Supplier of Last Resort, care declanșează proceduri similare la insolvența furnizorilor.
În mod similar, în Australia, autoritatea de profil AEMC gestionează acest mecanism sub denumirea de RoLR, adică Retailer of Last Resort[12], ale cărui reglementări sunt actualizate constant pentru a diminua riscurile asociate amenințărilor din piața angro.
Articol publicat în iulie 2026.
Citește și:
Ce sunt Garanțiile de Origine (GO) și cum demonstrează companiile că folosesc energie verde
Ce este ANRE: rolul și istoria arbitrului care face regulile în piața de energie din România
Ce este REMIT și cum ar trebui să prevină manipularea pieței de energie
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
[1] https://www.hidroelectrica.ro/article/fui
[2] https://anre.ro/consumatori/energie-electrica/fui-ee/
[3] https://www.omvpetrom.com/ro/produse-si-servicii/furnizor-de-ultima-instanta-gaze-naturale
[4] https://arhiva.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/serviciu-universal-furnizori-de-ultima-instanta/lista-furnizori-de-ultima-instanta-fui
[5] https://anre.ro/comunicat-de-presa-anre-consolideaza-mecanismul-de-furnizare-de-ultima-instanta-pentru-gaze-naturale-si-incurajeaza-trecerea-catre-piata-concurentiala/
[6] https://anre.ro/comunicat-de-presa-anre-consolideaza-mecanismul-de-furnizare-de-ultima-instanta-pentru-gaze-naturale-si-incurajeaza-trecerea-catre-piata-concurentiala/
[7] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/anre-a-retras-licenta-unui-furnizor-de-energie-falimentar-cu-datorii-de-milioane-de-euro-la-gigantul-nuclear-de-stat-al-ucrainei-si-intrat-si-in-vizorul-directiei-antifrauda-a-anaf-22181831
[8] https://anre.ro/comunicat-de-presa-anre-retrage-licenta-unui-furnizor-de-energie-pentru-prima-data-in-istoria-institutiei-grenerg-a-migrat-clienti-cu-forta-si-a-ignorat-amenzi-de-peste-un-milion-de-lei/
[9] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32019L0944
[10]https://www.bundesnetzagentur.de/DE/Vportal/Energie/Vertragsarten/Ersatzversorgung/start.html
[11] https://www.energyombudsman.org/supplier-of-last-resort-information
[12] https://www.aemc.gov.au/rule-changes/ecgs-supplier-last-resort-mechanism