Ce sunt Garanțiile de Origine (GO) și cum demonstrează companiile că folosesc energie verde
Ce înseamnă atunci când o companie anunță că funcționează pe energie verde sau energie din surse regenerabile? De unde știe compania sau cum verifică stakeholderii interesați că acea energie este verde, în contextul în care, odată ajunsă în rețeaua națională, energia electrică nu se comportă diferit în funcție de sursa de proveniență?
Răspunsul vine printr-un instrument contabil numit Garanție de Origine (GO). Află mai multe despre rolul acestui instrument și despre cum funcționează, dintr-un nou episod din seria ENERGIA ROMÂNIEI, un proiect editorial sprijinit de grupul antreprenorial E-INFRA.
Ce sunt Garanțiile de Origine
Garanțiile de Origine reprezintă practic „certificatul de naștere” al energiei. Din punct de vedere tehnic și al reglementării, pentru fiecare megawatt-oră (MWh) de energie electrică produs dintr-o sursă regenerabilă sau cu emisii reduse și injectat în rețea, statul emite către acel producător un document electronic.
Acest mecanism a fost creat pentru a rezolva o problemă inerentă a rețelelor electrice. În secunda în care energia este livrată în Sistemul Energetic Național, sursele se amestecă, iar energia care ajunge la consumator devine imposibil de filtrat fizic.
Soluția pieței a fost separarea energiei fizice de atributul ei de mediu printr-un sistem denumit „book and claim[1]”. Pentru a se asigura că energia pe care o cumpără din piață este energie verde, o companie trebuie să achiziționeze și un număr echivalent de garanții de Origine.
Companiile care cumpără Garanții de Origine dobândesc legal dreptul de a revendica și de a scoate din ciculație acele certificate. Astfel, își pot îmbunătăți rapotările de sustenabilitate, își pot amprenta de carbon asociată consumului de energie (Scope 2) și, dacă e cazul, își pot justifica mixul asumat în fața clienților.
Pe piață, Garanțiile de Origine sunt cumpărate în principal de furnizorii de energie[2], care au obligația de a justifica structura mixului energetic comunicat clienților. Pentru a putea eticheta energia ca provenind din surse regenerabile, aceștia trebuie să dețină un număr echivalent de certificate corespunzător volumelor furnizate.
Deși termenul de Garanție de Origine este specific Uniunii Europene, mecanismul contabil face parte dintr-o familie internațională de instrumente numite Certificate de Atribut Energetic (EAC – Energy Attribute Certificates).
De exemplu, în Statele Unite ale Americii și Canada, piața folosește sistemul REC[3] (Renewable Energy Certificates), în timp ce pe piețele emergente din Asia, Africa sau America Latină se utilizează standardul global I-REC[4] (International REC).
Principiul de funcționare este identic la nivel global, iar diferențele constau în autoritățile emitente și în legislația regională care le recunoaște.
Drumul spre o piață funcțională
Înainte de standardizarea acestor certificate, trasabilitatea energiei era dificil de monitorizat și predispunea la declarații nefondate din partea furnizorilor, generând riscul ca același MWh de energie verde să fie numărat de două ori.
Pentru a demonstra că folosește exclusiv energie curată, o fabrică de acum câteva decenii avea la îndemână opțiuni fizice, care erau limitate și costisitoare. Fie își construia propria centrală verde lângă fabrică, fie investea într-o linie directă, un cablu dedicat care să lege fabrica de o unitate de producție de energie verde din apropiere.
La nivel european, nevoia unui sistem de trasabilitate eficient a condus la introducerea oficială a GO-urilor printr-o directivă din 2001.[5] De-a lungul timpului, reglementările au fost actualizate prin pachetele Directivei de Energie Regenerabilă, cunoscute ca RED II și ulterior RED III.
În România, conceptul a fost asimilat inițial la începutul anilor 2000 și a căpătat un contur comercial abia mai târziu, printr-o lege din 2008[6], care a mandatat Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) să gestioneze registrul unic și să emită garanțiile pentru producătorii locali.
Totuși, timp de peste un deceniu, garanțiile românești au fost privite în principal ca un instrument statistic național, lipsit de tranzacționabilitate la nivel european, deoarece țara noastră nu era complet integrată în sistemul standardizat continental.
Tranziția către o piață funcțională a fost accelerată de Ordonanța de Urgență nr. 59/2025, act normativ care a redefinit regimul garanțiilor de origine în România, transformându-le dintr-un simplu document statistic într-un instrument operațional, financiar și de conformitate.
OUG 59/2025 a extins semnificativ sfera de aplicare a certificatelor, incluzând nu doar energia din surse regenerabile, ci și energia nucleară, gazele din surse regenerabile, hidrogenul și energia termică verde.
Aici intervine o distincție tehnică vitală pentru raportările de mediu: energia eoliană sau solară primește Garanții de Origine din surse regenerabile (Renewable GOs), ceea ce le permite companiilor să declare un consum de „100% energie verde”.
În schimb, energia nucleară primește Garanții de Origine pentru emisii reduse de carbon (Low-Carbon GOs). Companiile care le achiziționează pot raporta emisii Scope 2 zero și un consum de „energie curată” sau „zero-carbon”, dar nu regenerabilă.
În România, OUG 59/2025[7] a stabilit un termen de valabilitate standard de 12 luni de la producție. Tehnic, o Garanție de Origine expiră și este anulată automat la 18 luni de la producerea energiei dacă nu a fost folosită și anulată voluntar de un consumator final.
Totodată, ordonanța a reglementat pașii pentru integrarea în rețeaua europeană AIB (Association of Issuing Bodies). Astfel, România a obținut statutul de Observator AIB[8] la finalul anului 2025, având ca obiectiv asumat de autoritățile locale deschiderea unei piețe de tranzacționare transfrontaliere în ianuarie 2027.
Până la maturizarea bursei transfrontaliere, marii consumatori s-au adaptat prin mecanisme comerciale directe. Companii majore din telecomunicații, precum Orange sau Vodafone România sau producători din industria băuturilor, precum Ursus Breweries[9], și-au securizat aprovizionarea prin contracte bilaterale pe termen lung, cunoscute ca PPA (Power Purchase Agreement), încheiate direct cu dezvoltatorii de parcuri regenerabile.
Un astfel de contract fixează atât un preț predictibil pentru volumul de electricitate necesar producției, cât și transferul Garanțiilor de Origine aferente, acestea devenind instrumentul standard de atestare necesar pentru ca o companie să își poată susține oficial obiectivele de sustenabilitate în fața auditorilor externi.
Până acum, lipsa posibilității de a tranzacționa garanțiile de origine emise în România pe piețele internaționale a redus atractivitatea pieței și a limitat monetizarea beneficiilor energiei regenerabile. Aderarea deplină la AIB va permite transferul transfrontalier al Garanțiilor de Origine, creșterea transparenței și stimularea investițiilor prin contracte de tip PPA.
Citește și:
Ce sunt CfD-urile și cum evoluează adopția în România
Ce este sărăcia energetică, cum evoluează în România și ce putem face
Ce este ANRE: rolul și istoria arbitrului care face regulile în piața de energie din România
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
[1] https://engie-sem.com/energy-encyclopedia/renewable-energy-attributes-certificates/
[2] https://www.ey.com/ro_ro/newsroom/2026/02/garan_iile-de-origine-in-romania–ce-aduce-oug-59-2025
[3] https://www.epa.gov/green-power-markets/renewable-energy-certificates-recs
[4] https://monsooncarbon.com/service/renewable-energy-certificates/i-recs-international-renewable-energy-certificates/
[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32001L0077
[6] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/122087
[7] http://economica.net/ce-spun-prosumatori-despre-ordonanta-privind-comunitatile-de-energie_886929.html
[8] https://www.investenergy.ro/anre-ar-urma-sa-intre-in-aib-pana-la-finele-lunii-martie-2026-si-piata-de-tranzactionare-a-garantiilor-de-origine-sa-se-deschida-din-ianuarie-2027-calendar-propus-de-ministerul-energiei/
[9] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/ursus-semneaza-un-acord-cu-enery-pentru-achizitie-directa-de-energie-electrica-21266422
