Ce este sărăcia energetică, cum evoluează în România și ce putem face

Sărăcia energetică se referă la dificultatea unei gospodării în a-și asigura energia necesară consumului zilnic, din cauze financiare sau cauze care țin de acces. Altfel spus, cât de ușor sau de greu este pentru o gospodărie să își încălzească locuința pe timp de iarnă și să o răcească pe timp de vară.

Fenomenul a urcat mai sus pe lista de priorități a autorităților în ultimii ani, întrucât aceste fenomen este prezent în diferite proporții și pe plan local, în funcție de indicatorii la care ne uităm și de evoluția acestora.

România a avut în ultimii ani unul dintre cele mai ridicate procente din UE când vine vorba de gospodăriile care se confruntă cu dificultăți la plata facturilor la utilități, conform raportului de evaluare a sărăciei energetice în România elaborat de Banca Mondială^[1] în noiembrie 2024.

Puțin istoric

Comisia Europeană a lansat la finalul anului 2016 un pachet energetic cu vizunea de a facilita tranziția către oe conomie curată, iar sărăcia energetică a fost plasată în centrul acstei viziuni, cu scopul de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

La nivel european, sărăcia energetică a fost abordată prin mai multe programe și strategii, cum ar fi pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, adoptat în 2018-2019, care a obligat statele membre să elaboreze planuri naționale integrate de energie și climă (PNIESC).

La rândul său, PNIESC vizează cuantificarea fenomenului și identificarea de măsuri pentru gospodăriile afectate, măsuri care să conțină obiective specifice și termene de realizare. Subiectul a fost abordat și prin Strategia Valul Renovării din 2020, gândit pentru tratarea sărăciei energetice prin programe de renovare care să crească performanța energetică a clădirilor.

Totodată, Pachetul „Fit for 55” cuprinde crearea unui fond european social care să însoțească mecanismul certificatelor de emisii și care este dedicat gospodăriilor vulnerabile. În 2023, Comisia Europeană a revizuit directiva privind eficiența energetică și a venit cu mai multe măsuri pentru a combate sărăcia energetică.

La acestea se adaugă directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor din 2024, care prioritizează categoriile vulnerabile și gospodăriile afectate de sărăcie energetică, precum și recomandarea actualizată a Comisiei privind sărăcia energetică, din 2023, care prioritizează msăurile de eficientizare energetică a locuințelor ca mijloc de acțiune.

Măsurile de eficiență energetică au ca raționament de implementare PNIESC și ca sursă principală Fondul Social pentru Climă. Tratarea sărăciei energetice se bazează pe un proces sistematic de colectare a datelor și pe un angajament puternic în teritoriu pentru a evidenția noi forme ale sărăciei energetice și măsuri adaptate pe nevoi, potrivit informațiilor Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE)^[2].

În România, sărăcia energetică a fost înțeleasă și abordată o perioadă lungă de timp pe baza Legii energiei din 2012, cu o abordare exclusiv socială. Legea a fost actualizată în 2021 cu măsuri de protecție pentru consumatorii vulnerabili.

În același timp, strategia energetică cu viziunea 2025-2035 identifică tratarea sărăciei energetice ca prioritate și propune ca până în 2032 să fie redus la jumătate numărul gospodăriilor afectate raportat la anul 2022, când România înregistra unul dintre cele mai ridicate procente de sărăcie energetică din UE.

Amploarea fenomenului

Aproximativ 25% din populația României s-a confruntat cu o anumită formă de sărăcie energetică în anul 2021, gospodăriile alocând aproximativ 8,7% din cheltuieli pentru energie. Procentele ridicate de oameni care se luptă cu această problemă au persistat și în 2022, când 17,8% dintre cetățeni au întâmpinat dificultăți în plata facturilor la utilități.

În anul 2022, 15,2% dintre gospodării au făcut eforturi importante pentru a se încălzi, din nou unul dintre cele mai ridicate procente din UE, iar și mai îngrijorător este faptul că acest procent a crescut față de anul 2020.

Și răcirea ridică provocări la fel de importante, de vreme ce 31% din gospodării se confruntă cu reale dificultăți în a-și păstra locuințele răcoroase pe timpul verii, după cum notează experții Băncii Mondiale.^[3]

Sărăcia energetică afectează în mod disproporționat gospodăriile mai vulnerabile și pe cele cu venituri reduse. Aceste disparități semnalează preocupări legate de echitate în modelele de consum de energie ale gospodăriilor cu venituri mai mari și cele mai puțin privilegiate.

Specialiștii de la ORSE notează că sărăcia energetică este un fenomen complex care are la bază cel puțin trei categorii de factori determinanți: venituri insuficiente în raport cu cheltuielile, facturile mari la energie și eficiența în consum.

Pentru a vedea amploarea fenomenului trebuie să înțelegem modul în care măsurăm sărăcia energetică. În literatura și practica de specialitate sunt utilizați o serie de indicatori pentru a măsura diferite dimensiuni ale sărăciei energetice.

📊 Indicatorul 10% scoate în evidență gospodăriile care alocă mai mult de 10% din buget plății facturilor de energie, ceea ce îi împinge în situație de sărăcie energetică.

📊 Indicatorul de sărăcie energetică extremă, M/2, identifică gospodăriile care practică un nivel de consum mai mic decât mediana națională, în principal din cauza bugetelor mici. Acest indicator nu surprinde gospodăriile cu consumuri informale de energie.

📊 Indicatorul LIHC arată gospodăriile care, după ce își plătesc factura de energie, cad sub pragul de sărăcie.

📊 Indicatorul 2M arată gospodăriile vulnerabilizate prin supraconsum (dublu față de mediana națională), cauzat de o formă de ineficiență regăsită la nivelul locuinței.

Cele mai recente date disponibile citate în rapoartele observatorului au la bază Ancheta Bugetelor de Familie pe 2023 din datele Institutului Național de Statistică. Acestea arată că raportat la ultimii doi ani, numărul gospodăriilor din România care alocă un procent mai mare de 10% din bugetul de familie pentru plata facturilor la energie a scăzut ușor, de la 37,3% la 34%, dar rămâne la un nivel ridicat.

Indicatorul LIHC, utilizat pentru a măsura ponderea populației care cade sub pragul convențional de sărăcie materială după plata facturii la energie rămâne la un nivel similar cu cel din anii precedenți, de 10%. Cea mai mare parte a celor care cad sub pragul sărăciei după plata facturilor se găsesc în mediul rural.^[4]

În același timp, indicatorul M/2 arată că 20% din populație continuă să practice subconsumul raportat la mediana populației. Majoritatea celor care se află în forme extremă de sărăcie energetică se găsesc în mediul rural.

Aproape o cincime din populație se află la polul opus, cu consumuri excesive, fie ca urmare a unei percepții amplificate asupra propriului confort, fie din cauza ineficienței energetice a clădirilor de locuit și a dotărilor din clădiri^[5]. Aici procentele se împart aproape egal între urban și rural.

Ce putem face

Abordarea problemei sărăciei energetice este extrem de importantă pentru dezvoltarea economică, dată fiind legătura sa strânsă cu sărăcia veniturilor. Gospodăriile cu venituri reduce nu dispun de mijloace financiare pentru a absorbi șocurile.

Dovezile colectate la nivel global de Banca Mondială sugerează că circumstanțele în care persoanele sunt private de energie afectează negativ bunăstarea generală, dezvoltarea umană și rezultatele în materie de protecție a mediului.

Gospodăriile cu o singură persoană în vârstă, pensionarii și beneficiarii ajutoarelor sociale sunt printre categoriile cele mai afectate de fenomenul sărăciei energetice și necesită intervenții adaptate.

Experții notează că pentru a elabora strategii eficiente de combatere a sărăciei energetice, decidenții politici trebuie să recunoască „eterogenitatea care caracterizează modelele de cheltuieli cu energia și ratele sărăciei energetice la nivelul diferitelor subcategorii ale populației”.

Mai important, decidenții politici trebuie să înțeleagă mai bine sărăcia energetică, întrucât aceasta nu este doar o extensie a sărăciei monetare. Prin urmare, dacă măsurile pe care le iau decidenții vizează cu preponderență doar sprijinul celor cu venituri reduce, măsurile nu vor fi suficiente pentru a atenau fenomenul. Sunt necesare intervenții adaptate.

Locuințele ineficiente din perspectiva energiei reprezintă o problemă majoră, în special pentru gospodăriile mai sărace și a celor situate în zonele rurale. Aproximativ 1 din 4 gospodării din categoria celor aflate în ultimele 20%^[6] din punct de vedere al veniturilor a declarat pierderi de aer cald din cauza calității proaste a izolației.

Articol publicat în iulie 2025.

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.

[1] https://documents1.worldbank.org/curated/en/099101824023098828/pdf/P179890110c67305a1b5c7191ffd7792e3e.pdf

[2] https://saracie-energetica.ro/wp-content/uploads/2025/05/Raport-ORSE-2024.pdf

[3] https://documents1.worldbank.org/curated/en/099101824023098828/pdf/P179890110c67305a1b5c7191ffd7792e3e.pdf

[4] https://saracie-energetica.ro/saracia-energetica-loveste-cel-mai-puternic-in-mediul-rural/

[5] https://saracie-energetica.ro/wp-content/uploads/2025/05/Raport-ORSE-2024.pdf

[6] https://documents1.worldbank.org/curated/en/099101824023098828/pdf/P179890110c67305a1b5c7191ffd7792e3e.pdf