Concurență neloială în secolul al XIX-lea. Când negustorii români căutau să devină supuși străini pentru beneficii de business

În secolul al XIX-lea, a fost o perioadă în care negustorii români se confruntau cu un soi de concurență neloială din partea așa-numiților „sudiți străini”, adică negustorii străini care locuiau în țările românești și care erau privilegiați și erau protejați prin consulii lor.

Un negustor străin era la început meșteșugar, apoi devenea importator de bunuri, pe care le trecea ca făcând parte din produsele care ieșeau din meseria lui, ceea ce îi aducea mai multe avantaje.

Mai interesant este că în acea perioadă negustorii români căutau moduri prin care să fie catalogați drept negustori străini pentru a avea parte de aceleași beneficii. Aflăm mai multe din memoriile scrise de D. Hagi Theodoraky la sfârșitul secolului XIX. Redăm în continuare o parte dintr-un capitol.

Sudiții străini

Cu toată starea de înflorire a timpului, comerțul curat  românesc o ducea cam greu din cauza sudiților^[1] străini, care, prin consulii lor, obțineau nenumărate privilegii, astfel că comerciantul român era pus în inferioritate de cel supus unei țări străine, care, instalat la început ca meșteșugar, devenea cu timpul importator de articole pe care le trecea ca făcând parte din produsele meseriei lui.

Astfel că mulți dintre micii negustori români au căutat a deveni supuși străini spre a putea și ei obține avantajele  de care se bucurau sudiții țărilor care aveau consuli în țară. Tot în acea epocă mulți dintre transilvăneni s-au mutat în țară, ca supuși austrieci, bucurându-se de privi legii, și au întreprins un comerț intens în articolele de brașovenii, cum și în comerțul băcăniei. 

Acești sudiți erau scutiți și de bir și în frumoasa lucrarea a prietenului meu D.Z. Furnică^[2] asupra industriei și dezvoltarea ei în Țările Românești se spune că: guvernele române, văzând înmulțirea peste măsură a  sudiților, care amenințau vistieria să rămână fără bir nici, mai ales cei din Moldova, protestară cu energie față de acest prejudiciu flagrant adus Principatelor, prin micșorarea numărului supușilor lor și cerură încetarea răului, atât de la consulatele respective, cât și prin capuchehaiele din Constantinopol, dar nu putură să  stârpească răul decât în parte.

Măcelarii deveniră iarăși români, fostele raiale nu mai putură să devină sudiți, decât cu oarecare greutate, și Principatele nu mai fură amenințate de deznaționalizare.

Abia în anul 1882 se curmă acest rău, după ce guvernul român încheie convenția consulară cu Italia, care regula soarta supușilor străini stabiliți în Principate. Numai atunci guvernele străine renunțară unul câte  unul în mod definitiv de a mai avea protejați. 

Supușenia străină îmi reamintește replica lui Iulian în piesa Choufleury, că dânsul este un kaiserliche-königliche Untertan. 

Și, în continuare, Furnică spune că în acel timp de  goană după sudiție și de prigonire a comerțului român, comercianții cei serioși, comercianții băștinași, adevărați negustori români, din nenorocire, nu prea mulți la  număr, că puțini, mai ales cei care reușesc să strângă oarecare avere, putură să rămână neclintiți la posturile lor.

Aceștia plătiră toate angaralele ce li se impuseră, plătiră biruri peste biruri, se luptară cu energie contra concurenței străine și a protecției ce ei dobândeau de la consulii lor și merseră cu bărbăție înainte, ținând piept puternic contra tuturor prigonirilor. 

Puțini fură aceia ce nu dezertară de la posturile lor, dar fură aleși între aleși, făcură onoare numelui de român și, ca recompensă, reușiră a strânge averi frumoase, pe care le-au lăsat copiilor lor și s-au retras din  comerț la adânci bătrâneți, după zeci de ani de muncă cinstită și exemplară. 

Păcat că copiii lor, nefiind crescuți pentru a fi tot negustori, au îmbrățișat alte profesiuni libere, iar nu comerciale, și au devenit niște cetățeni utili patriei lor pe altă cale. Puțini fii au urmat calea bătătorită de părinții lor, și nu s-au căit, căci ei azi fac fala comerțului român  și se luptă cu avantaj și multă pricepere cu concurența străină.

Între aceștia se disting băcanii, mai cu seamă, a căror breaslă în trecut a fost aproape exclusiv în mâinile străinilor și care azi atât de mult s-a naționalizat, încât în fosta Țară Românească prea puțini străini sunt băcani. Tot astfel sunt și cofetarii, rachierii și cârciumarii din Muntenia; în Moldova, din contră, elementul străin a copleșit tot, a cotropit tot. 

Și, ca încheiere, adaug că este de sperat că, peste scurt timp, comerțul român va renaște ca și Phoenix din cenușa sa și cu ajutorul școlilor comerciale de toate gradele, care în fi ecare an formează un mare număr de elevi, va reuși să formeze o puternică pepinieră de negustori români. 

Natural că aceste reflecții ale prietenului Furnică sunt foarte juste, căci chiar la începutul lucrării mele arătam că lipsa de continuitate în comerț și industrie face ca locul lăsat liber să fi e ocupat de un străin, la care adăugând jignirile de care suferă negustorimea, devenită perceptoare a statului, face ca fiii de negustori să renunțe la comerț.

Și exemplele fiilor și fetelor de negustori ale căror căsătorii sunt făcute afară din tagma negustorească, arată, cred, suficient, cât de puțină încredere au părinții negustori în săvârșirea acelor legături cu viitorii negustori ai comerțului românesc.

Acest fragment a fost extras din cartea „Amintiri din trecutul negustoresc”, scrisă de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia. Descoperă întregul volum.

Dezbatere Bookfest cu ocazia lansării

Ar trebui să fie obligați antreprenorii de succes să facă bine, să dea înapoi societății? Ar funcționa? Mai mulți lideri de business au răspuns la această provocare în contextul unei dezbateri organizate cu ocazia lansării unei noi ediții a cărții „Amintiri din trecutul negustoresc”, de D. Hagi Theodoraky, al doilea volum din colecția BusinessPedia.

Dezbaterea a avut loc la Bookfest 2024 și a fost moderată de Ionuț Bonoiu, inițiatorul BusinessPedia. Participanți: Sorin Preda, fondator Global Vision, Cristina Filip, co-managing partner Filip & Company, Andrei Diaconescu, cofondator One United Properties și Fulga Dinu, country manager CPI Property Group România. Descoperă întreaga dezbatere mai jos.

[1] „Sudit“, supus străin, privilegiat, sub protecția unui consulat.

[2] Dumitru Z. Furnică, Industria și desvoltarea ei în țările românești,  Tiparul Românesc, București, 1926.