Istoria termocentralei Ișalnița, de la premieră națională la nevoia de reinventare
În anii `60, în plin val de industrializare comunistă, economia avea nevoie de noi capacități de producție a energiei, într-o perioadă în care cărbunele se remarca drept unul dintre pilonii de bază ai sistemului energetic.
Așa a apărut și termocentrala Ișalnița din județul Dolj, care a marcat o premieră națională în acea perioadă și a ajuns până la o capacitate de circa 1.000 MW. Capacitatea a scăzut după Revoluție, iar termocentrala a ajuns să facă parte din Complexul Energetic Oltenia.
Acum, termocentrala Ișalnița ar trebui reinventată și transformată într-o centrală energetică în ciclu combinat pe gaz natural, cu o putere de 850 MW. Află mai multe despre istoria termocentralei Ișalnița dintr-un nou episod din seria ENERGIA ROMÂNIEI, un proiect editorial sprijinit de grupul antreprenorial E-INFRA.
Dezvoltarea termocentralei Ișalnița, județul Dolj
Electrificarea și dezvoltarea industrială au accelerat în România la nivelul anilor `60, ceea ce a dus la apariția unor noi capacități de producție a energiei. În sud-vestul țării, cărbunele din Oltenia era gândit pentru a susține un model energetic bazat pe capacități care pot livra la cerere, în completarea celorlalte capacități de energie.
În această logică, primele grupuri ale termocentralei Ișalnița au fost puse în funcțiune în perioada 1964-1967, iar unul dintre ele ave o capacitate de 315 MW, remarcându-se drept cel mai mare grup[1] pe cărbune din țară la vremea respectivă.
Modelul a funcționat și termocentrala s-a dezvoltat în următorii ani. Până la sfârșitul perioadei comuniste, în 1989, Ișalnița a ajuns la o capacitate totală de circa 1.000 MW[2]. După Revoluție, companiile de energie au trecut prin mai multe reorganizări[3], intrând pe rând în structuri precum RENEL sau CONEL.
Perioada complicată din anii `90 a dus la reducerea producției de energie. La începutul anilor 2000, termocentrala Ișalnița aparținea de Electrocentrale București și avea două grupuri[4] funcționale, fiecare cu o capacitate de 315 MW.
În 2011, guvernul a aprobat reorganizarea producătorilor de energie și înființarea Complexului Energetic Oltenia[5]. Acesta apare în 2012, prin fuziunea Societății Naționale a Lignitului Oltenia (SNLO) cu complexele energetice Turceni, Rovinari și Craiova.
De la acest moment, termocentrala Ișalnița a funcționat în structura Complexului Energetic Oltenia. Pe măsură ce România s-a aliniat la obiectivele de mediu și a acceptat închiderea grupurilor pe cărbuni în contextul tranziției energetice, viitorul termocentralei Ișalnița devine complicat.
Nevoia de reinventare la termocentrala Ișalnița
Unul dintre cele două grupuri funcționale ale termocentralei Ișalnița a fost închis definitiv în anul 2021, iar cel de-al doilea a fost oprit și trecut în revizie tehnică în ianuarie 2024[6]. În ianuarie 2026 a fost oprit definitiv și cel de-al doilea.
În paralel, Complexul Energetic Oltenia are un plan de restructurare aprobat de Comisia Europeană, care presupune că în locul grupurilor pe lignit vor fi construite centrale pe gaze naturale, atât la Turceni, cât și la Ișalnița, precum și parcuri fotovoltaice.
Dacă centrala de la Turceni va fi construită în parteneriat cu Tinmar Energy, iar parcurile fotovoltaice în parteneriat cu OMV Petrom, noua centrală energetică în ciclu combinat pe gaz natural de la Ișalnița ar trebui construită în parteneriat cu producătorul de aluminiu ALRO, după cum a decis CE Oltenia în 2022[7].
În 2023, CE Oltenia și ALRO au înființat societatea CCGT Power Ișalnița, cu scopul de a construi această centrală energetică în ciclu combinat pe gaz natural, cu o capacitate de 850 MW, cu termen inițial de implementare pentru luna mai a anului 2027.
Acordul dintre cele două companii mai prevede și exploatarea centralei energetice[8] pentru o perioadă de minim 25 de ani. ALRO deține 60% din proiect, iar CE Oltenia 40%. Proiectul presupunea inițial o investiție de circa 560 de milioane de euro[9] și o durată de realizare de circa 30 de luni.
Licitația pentru realizarea proiectului a fost lansată pentru prima dată în iunie 2024, dar a fost anulată în toamna anului 2024 din lipsă de oferte. În martie 2025, compania de proiect a scos din nou la licitație centrala de la Ișalnița, de data cu o valoare de 750 de milioane de euro, iar termenul de depunere a proiectelor a fost amânat de mai multe ori înainte ca și această licitație să fie anulată.
România s-a angajat față de Comisia Europeană să finalizeze și să pună în funcțiune până în 2029 cele două centrale pe gaz care fac parte din reorganizarea Complexului Energetic Oltenia, adică Ișalnița și Turceni. Rămâne de văzut când va merge înainte noul proiect de la Ișalnița.
Articol publicat în ianuarie 2026.
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
[1] https://e-nergia.ro/termocentrala-isalnita-se-va-inchide-definitiv-la-1-ianuarie-2026
[2] https://cursdeguvernare.ro/isalnita-termocentrala-energie-carbune-inchidere-2026-centrala-gaze.html
[3] https://businesspedia.ro/articole/cum-s-a-rescris-distributia-de-energie-in-romania-dupa-1990-de-la-monopol-la-tranzactii-in-serie/
[4] https://www.curentul.info/economic-financiar/centralele-cet-ii-craiova-si-isalnita-functioneaza-la-putere-maxima/
[5] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/132385
[6] https://e-nergia.ro/ultimul-grup-al-termocentralei-isalnita-a-fost-oprit-la-1-ianuarie-se-respecta-la-virgula-progranul-de-inchidere-dar-punerea-in-functiune-a-instalatiilor-noi-e-mult-intarziata
[7] https://europapress.ro/
[8] https://ccgtpi.ro/ccgt-power-isalnita/
[9] https://economedia.ro/contractul-pentru-realizarea-termocentralei-de-850-mw-isalnita-scos-la-licitatie-30-de-luni-si-560-milioane-euro-investitie.html