Cristina Filip, Filip & Company: Aportul imigranților a fost foarte mare în economia interbelică

Industriașii și comercianții străini au avut un aport mare în construirea economiei interbelice, aducând modele culturale și de business care au coexistat cu ceea ce s-a dezvoltat drept modelul românesc de a face afaceri.

„Au fost mulți industriași și comercianți care au venit din afară. Aportul imigranților a fost foarte mare. Au adus modele culturale și de business din societățile lor, dar existau și micii comercianți, care au avut felul de a face afaceri al românului, pe încredere, pe datorie, pe legături, pe colaborări și foarte mult pe orizontală.

Cred că acesta este în mare parte un model local. Și îmi place cum coexistau aceste modele și cum se intersectau și aveau loc în piață. Și a avut loc o selecție și o creștere a modelului românesc, altoit cu aportul extern”, a explicat Cristina Filip, Co-Managing Partner Filip & Company.

Declarațiile sale au venit în contextul dezbaterii „Secolul uitat: 1850-1948. Ce preluăm și ce lăsăm în urmă?”, organizată la Bookfest 2026, odată cu evenimentul de lansare a cărții „O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”, al treilea volum din colecția BusinessPedia, care poate fi cumpărat de aici, la un preț promoțional.

La dezbaterea moderată de Ionuț Bonoiu, fondatorul BusinessPedia și coordonatorul noului volum, au mai participat lideri de business precum Cristian Popa (Banca Națională a României), Ramona Jurubiță (KPMG România & Republica Moldova), Dan Ștefan (Autonom), Sorin Preda (Global Vision) și Ömer Süsli (Praktiker Real Estate).

Lecții din secolul uitat

Întrebată dacă oamenii de afaceri din perioada interbelică ar avea astăzi mai multă încredere în mediul juridic și în mediul de afaceri, Cristina Filip a explicat că justiția funcționa altfel.

„Pe de o parte, șirul legilor și intervențiilor legislative din acea perioadă introducea în legislația noastră modele externe valoroase, de succes, dar existau și multe acte legislative cu dedicație. Și s-a discutat în această dezbatere despre relațiile cu statul, contractele cu grupuri, clici și camarile.

Cred că instituțiile erau mai la început, într-o oarecare măsură sunt și acum la început, dar avem și noi acum implanturi europene, încercăm să aducem și sistemele și cadrul legislativ în contemporaneitate.”

„O istorie ilustrată a afacerilor din România de pe la 1850 până în 1948”, al treilea volum din colecția BusinessPedia, reunește o selecție curatoriată de fotografii din istoria de business, puse în context. Pentru că o imagine nu înseamnă nimic fără context.

Cartea propune o amplă călătorie vizuală printr-un secol aproape uitat al antreprenoriatului românesc: perioada în care s-au format mari familii de negustori, industriași și bancheri, s-au construit fabrici, bănci, rețele comerciale și mărci care au reușit să concureze cu cele europene – înainte ca această lume să fie întreruptă brutal după naționalizarea din 1948.

În orice colț al țării

Când vine vorba despre ce putem învăța atunci când ne comparăm societatea și economia de acum un secol, Cristina Filip consideră că trebuie să evităm perpetuarea sau accentuarea inegalităților.

„Chiar aș vrea să devenim mai atenți și să construim în societatea noastră în mod activ oportunități, astfel încât un copil care se naște în orice sat sau în orice oraș din țară să aibă oportunități egale de a crește, de a se dezvolta, fiindcă este o loterie unde te naști, în ce familie, în ce colț de țară.

Însă noi ca societate ar trebui să fim atât de înțelepți să creăm un cadru astfel încât oriunde te naști în România să ai oportunități de a-ți împlini potențialul.”

Cristina Filip a revenit în 2026 la dezbaterile BusinessPedia de la Bookfest, după ce în ediția anterioară a vorbit despre ambiția de a construi prima firmă românească de avocatură care aniversează centenarul. De data aceasta, unul dintre mesajele ei a fost legat de nevoia de a arăta mai multă bunăvoință sau „goodwill”.

„Ai mei mi-au povestit că înainte om era considerat acela care a făcut o casă, a săpat o fântână și a plantat un copac. Acela era om. Toate acestea sunt metafore, pentru că acea casă nu o construia doar pentru sine, acea fântână nu urma să aducă apă doar pentru familia lui și acel copac nu urma să umbrească sau să dea fructe doar generațiilor la care putea el sau ea să se gândească.

Mi-aș dori să revenim la construcțiile care include o viziune mai generoasă, mai pe termen lung, mai naturală, mai organică. Și la gândul că din orice tranzacție nu era bine să iei tot ce era pe masă. (…) Atunci când se făcea un schimb, nu era niciodată gram la gram. Oamenii își lăsau unii de la alții mai mult și pe acest goodwill se construiau altfel legăturile.”

Articol publicat în iulie 2026.

Citește și:

11 oameni de afaceri din România care au devenit Ironman

13 branduri românești cu o istorie de peste un secol

19 lideri de business din România care au obținut doctorate în diverse domenii