Centrala de la Iernut: de la premieră națională la cel mai așteptat proiect de investiții

O parte dintre marile proiecte energetice construite în perioada comunistă au fost transformate prin investiții în economia postdecembristă, pentru a fi adaptate noilor realități, în timp ce altele au fost oprite și abandonate.

Una dintre capacitățile de producție care este în curs de transformare este centrala de la Iernut, dezvoltată în anii 60 ca una dintre cele mai mari centrale electrice pe gaz din țară. În prezent, Romgaz și-a asumat misiunea de a transforma o parte din fosta centrală într-o nouă centrală electrică în ciclu combinat cu turbină pe gaz.

Începuturi

Electrificarea a fost o prioritate pentru decidenți în economia de stat, ceea ce a dus la adoptarea unui plan național de electrificare. Odată cu acesta au apărut capacități noi de producție a energiei, inclusiv centrale termoelectrice.

De altfel, centrala de la Iernut a fost una dintre componentele sistemului energetic național care au contribuit la creșterea producției de energie electrică ^[1] de la 7,6 miliarde kWh în 1960 la 75,8 miliarde kWh până în 1989.

Centrala Termoelectrică (CTE) Iernut a fost amplasată într-un nod strategic al Sistemului Energetic Național, în județul Mureș, pe malul stâng al râului Mureș, între localitățile Iernut și Cuci.

Centrala termoelectrică Iernut, Mureș. Energia României — Sursa foto: Steaua Roşie, aprilie 1968 (Anul 19, nr. 78-102)1968-04-27 nr. 100

Primul grup al centralei a fost de fabricație cehoslovacă. Avea o putere instalată de 100 MW și a fost pus în funcțiune în septembrie 1963.^[2] A reprezentat o premieră la nivel național, fiind cel mai mare grup din țară la momentul respectiv.

Până în 1966 au mai fost puse în funcțiune încă trei grupuri de fabricație cehoslovacă cu o putere instalată de câte 100 MW fiecare. În 1967 a fost finalizat proiectul CTE Iernut, când au fost puse în funcțiune alte două grupuri, cu o putere instalată de 200 MW fiecare, de data aceasta de fabricație sovietică.^[3]

Astfel, Iernut a ajuns la o putere instalată de 800 MW. În perioada 1967-1968 a fost instalat și un „calculator electronic de mare randament” la Iernut, după cum nota presa vremii.^[4]

După Revoluție, sistemul energetic național a trecut prin provocările tranziției și până la sfârșitul anilor 90 la Iernut mai erau în funcțiune doar două grupuri electrice, cu o putere totală instalată de 300 MW. Alte două grupuri din cele șase se aflau în conservare.^[5]

O nouă etapă

Odată cu reorganizarea Termoelectrica de la începutul anilor 2000, termocentrala de la Iernut a ajuns să fie operată prin Electrocentrale București (ELCEN), mai exact prin Sucursala Electrocentrale Mureș.^[6]

În 2009, Termoelectrica a semnat un acord prin care i-a cedat companiei Romgaz ^[7] un pachet de acțiuni la termocentrala Iernut, în contul unei datorii. În acea perioadă, Ministerul Economiei a evaluat centrala de la Iernut la 230 mil. euro.

În 2010, Ministerul Economiei a elaborat un proiect care viza transferul centralei Iernut de la ELCEN către Romgaz în contul unor datorii de peste 400 mil. lei ale companiei și ale acționarului Termoelectrica.^[8]

Romgaz a preluat oficial controlul centralei de la Iernut în 2013, în contul unor datorii de peste 650 mil. lei.^[9] După preluarea centralei, Romgaz a decis să își extindă activitatea și în domeniul producției de energie electrică.

Termocentrala de la Iernut, istoria din 1960 până astăzi — Sursa foto: Munca, februarie 1973 (Anul 29, nr. 7840-7862)1973-02-05 nr. 7843

A apărut un plan pentru creșterea randamentului termocentralei Iernut la minimum 55%, în timp ce se viza încadrarea în cerințele de mediu și mărirea siguranței de exploatare. Randamentul era de sub 40% la acea vreme.

Romgaz s-a hotărât să mai construiască la Iernut o centrală termoelectrică nouă, în ciclu combinat cu turbină pe gaz, cu o putere instalată de maximum 430 MW și o eficiență de peste 56%.

În 2016, valoarea investiției era de circa 269 mil. euro, iar contractul pentru noua centrală a fost atribuit prin licitație unei asocieri formate din Duro Felguera Spania și Romelectro România. Inițial, termenul de finalizare era ianuarie 2020.^[10]

Grupurile 2 și 3, de câte 100 MW fiecare, au fost retrase definitiv în ianuarie 2019 ^[11] pentru că nu s-au aliniat la normele de mediu, iar în noiembrie 2019 au fost retrase definitiv grupul 1, cu o putere instalată de 100 MW, respectiv grupul 6, cu o putere instalată de 200 MW.

În iunie 2020 a fost retras definitv și grupul 4, cu o putere instalată de 100 MW. A rămas în funcțiune doar grupul 5, cu o putere instalată de 200 MW.

În paralel, noua centrală termoelectrică în ciclu combinat cu turbină pe gaz a întârziat să apară. În 2019 au apărut neînțelegeri între Romgaz și asocierea dintre Duro Felguera și Romelectro.

Constructorii cereau mai mulți bani, pe motiv că ar fi crescut costurile. În aceeași perioadă, compania spaniolă a început să aibă mari probleme financiare. În 2020, Romgaz a anunțat că renunță la prelungirea contractului.^[12]

În 2021, Romgaz a anunțat rezilierea contractului și raporta că lucrările la centrala Iernut erau finalizate într-o proporție de de sub 90%, dar pe unele elemente progresul era chiar de sub 70%. În 2022, Romelectro a intrat în insolvență.^[13]

Totuși, în 2023 Romgaz a semnat un nou contract cu spaniolii de la Duro Felguera pentru reluarea lucrărilor. Compania de stat a justificat decizia argumentând că alegerea unui alt constructor ar presupune noi întârzieri. Noul termen de finalizare stabilit a fost decembrie 2024, dar au apărut noi întârzieri.

Duro Felguera a invocat pentru întârzierile în realizarea noului contract de lucrări mai multe motive: necesitatea înlăturării unor neconformități apărute la unele echipamente; negocierea greoaie cu subcontractanții din vechiul contract, pentru mobilizarea acestora în noul contract; dar și altele.

Noul termen propus pentru finalizarea proiectului ^[14] a fost iunie 2025, dar nici acest termen nu a fost respectat. În martie 2025, Ministerul Energiei raporta că lucrările erau gata în proporție de 97%.

În vara anului 2025, spaniolii de la Duro Felguera au cerut suspendarea lucrărilor.^[15] În octombrie, Romgaz a reziliat din nou contractul pentru construcția Iernut și a anunțat că va finaliza pe cont propriu ^[16] centrala de 430 MW.

Articol publicat în octombrie 2025.

Citește și alte povești:

Istoria hidrocentralei Tarnița-Lăpușești, un proiect care revine recurent pe agenda României

Istoria termocentralei Ișalnița, de la premieră națională la nevoia de reinventare

Istoria termocentralei Mintia, de la industrializarea comunistă la marea conversie pe gaz

Istoria termocentralei Turceni, de la înființare la închideri și transformări

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.