Rudolf Orghidan, negustorul din Brașov care și-a folosit averea pentru educația românilor

Un om de afaceri proeminent și filantrop, implicându-se activ în comerț, industrie și cauze culturale și caritabile în Transilvania secolului al XIX-lea, Rudolf Orghidan a deschis o băcănie renumită în Brașov, a investit în fabrici și a sprijinit financiar construcția de biserici și școli, dedicând o mare parte din averea sa pentru îmbunătățirea educației românilor.

Rudolf Orghidan s-a născut în 1797 la Scheiu, lângă Brașov, din părinți români. Și-a început cariera în afaceri la o vârstă fragedă, după ce a primit o educație adecvată pentru acea vreme.

La vârsta de 24 de ani, era partener în firma „Frații G. Orghidan”, care făcea comerț cu produse de băcănie. Corespondența de la această firmă cu marile companii din Trieste și Marsilia înainte de 1820 arată cât de important era comerțul cu produse de băcănie al fraților Orghidan.

În 1826, R. Orghidan i-a informat pe magistrații din Brașov că s-a despărțit pe cale amiabilă de firma „Frații G. Orghidan” și a cerut autorizație pentru a desfășura afaceri în mod independent, sub nume propriu, așa cum făcuse anterior în cadrul firmei.

Cererea i-a fost aprobată, iar în certificatul care i-a fost eliberat se menționa că a lucrat în domeniul comerțului băcăuan încă din tinerețe în cadrul firmei Frații G. Orghidan, unde a gestionat corect conturile în limba germană. Cota sa de avere în proprietăți și bunuri era în valoare de 89.030 de florini.

Având în vedere cunoștințele sale, a fost autorizat să deschidă o băcănie în piața din Brașov pe numele său.

În baza acestui certificat, Rudolf Orghidan a deschis o băcănie aprovizionată cu tot felul de mărfuri coloniale de import, la nivelul marilor case de comerț din Viena.

După cum se poate observa, în trecutul îndepărtat, în Transilvania, nu oricine putea să se angajeze în comerț; la acea vreme, un negustor care dorea să deschidă un magazin independent trebuia să dovedească cunoștințe temeinice în domeniul comerțului pe care dorea să-l înființeze și mijloace financiare suficiente.

Afacerea lui Orghidan a luat avânt rapid încă de la început, el fiind deja cunoscut pe piața brașoveană. După puțin timp, a înființat în cadrul afacerii sale o secție pentru vânzarea bumbacului importat direct din Anglia. Văzând afacerile mari pe care le făcea, compania cu care lucra i-a acordat chiar reprezentarea exclusivă de vânzări (agenție) a mărcii sale pe piața brașoveană.

Pe lângă băcănia sa din Brașov, mai avea un magazin licențiat de băuturi spirtoase și un han în casele familiei sale din Scheiu, precum și un alt magazin în Veneția de Jos, care aparținuse răposatului Ion Pop, cunoscut sub numele de Popovici.

Văzând că afacerile sale mergeau bine, a căutat să își extindă cât mai mult sfera de acțiune a întreprinderilor sale. Viziunea sa largă asupra viitorului nu i-a permis să se limiteze la orizontul îngust al comerțului băcăuan.

Cu o înțelegere clară a viitorului industriei, s-a implicat în producție și a înființat numeroase fabrici. Înregistrările Camerei de Comerț și Industrie Brașov publicate de N. G. V. Gologan arată că avea următoarele fabrici:

– Trei fabrici de hârtie, una la Gelnița și două la Ciuc;

– O fabrică de oțet la Comana.

Iar pentru a da de lucru populației nevoiașe din Brașov, a înființat o fabrică de prelucrare a cânepii, unde mulți și-au găsit de lucru. Producția de cânepă a fabricii a fost exportată la Trieste.

Documentele arată că, în 1856, Rudolf Orghidan a cerut guvernului austriac să autorizeze funcționarea fabricii de hârtie de la Zărnești, fiind unul dintre primii și cei mai mari acționari, alături de Gheorghe Ioan, de asemenea negustor înrudit cu el.

Orghidan avea importante instalații de spălare a lânii în jurul Brașovului, exportând lâna la Viena. Acest export era foarte important, deoarece pe lângă lâna obținută din instalațiile proprii, el cumpăra toată lâna de la alte spălătorii, devenind astfel cel mai mare exportator de lână.

De asemenea, s-a implicat în cauze culturale și caritabile. A tipărit pe cheltuiala sa o gramatică românească și germană în două volume în 1838 și 1839. De asemenea, a finanțat de unul singur, timp de un an întreg, în 1837, publicația săptămânală „Foaia Duminecii”, cu un conținut interesant și gravuri.

Căutând mereu să ridice nivelul cultural al conaționalilor săi români, a tipărit „O mie și una de nopți” în opt volume traduse de Ioan Barac, tot pe cheltuiala sa.

A făcut donații importante pentru construirea bisericii românești din Brașov și a sprijinit școli. S-a implicat și în politică, făcând parte din delegații care au adresat petiții împăratului austriac și autorităților de la Budapesta pentru îmbunătățirea situației românilor.

Orghidan a adunat o mare avere din afaceri și industrii, dar a cheltuit o mare parte din ea pentru cauze culturale și caritabile. După ce a suferit pierderi financiare în 1858, s-a retras la București pentru a locui cu cei doi fii ai săi.

A murit acolo în 1862 și a fost înmormântat în curtea bisericii din Biserica Icoanei. Rudolf Orghidan și-a dedicat viața și averea pentru a sprijini poporul român și dezvoltarea acestuia.

Articolul face parte din Colecția de cărți BusinessPedia, volumul „Negustorii de odinioară”.

Colecția BusinessPedia, dezvoltată după o idee a Asociației pentru Dezvoltare prin Cultură Financiară și Antreprenoriat – Antreprenorescu, este susținută de: