Saga proiectelor abandonate și reluate (sau nu) din sistemul energetic românesc

Istoria sistemului energetic românesc cuprinde o serie de reușite când vine vorba despre proiecte de anvergură, dar unele dintre cele mai mari proiecte din ultimele decenii au rămas încă promisiuni sau ambiții, în diferite stadii de dezvoltare sau de abandonare.

Proiecte de energie nucleară, proiecte de stocare, hidrocentrale sau centrale pe gaz se înscriu pe lista celor mai mari priecte abandonate din sistemul energetic românesc. O parte dintre acestea au fost reluate, cum este cazul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, însă altele sunt în continuare sub semnul întrebării, cum este cazul hidrocentralelor.

Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă

România a semnat un acord pentru patru reactoare nucleare pe tehnologia CANDU la finalul anilor 70, când au fost lansate și primele lucrări, însă proiectul a fost întârziat în ultimii ani ai regimului comunist și a fost reluat după Revoluție.

Guvernul a aprobat în 1990 construcția proiectului CNE Cernavodă, cu cinci unități. În 1992 s-au reluat lucrările pentru Unitatea 1, care a fost conectată la rețea în 1996, iar în 1993 s-a decis reluarea lucrărilor la Unitatea 2, care a fost conectată la rețea în 2007.

istoria sistemului energetic românesc Nuclearelectrica — **Reactoarele de la Cernavodă. sursa: Nuclearelectrica**

Tot în 1993 s-a decis conservarea Unităților 3 și 4. Pentru istoria energiei nucleare, merită menționat că lucrările de la Unitatea 5 ^[1] de la Cernavodă au fost sistate în 2013, când s-a decis să se dea o altă destinație activelor dezvoltate până atunci.

Prima încercare serioasă de relansare a Unităților 3 și 4 a venit în 2008-2009, când Nuclearelectrica a constituit compania de proiect ^[2] EnergoNuclear, alături de Enel, RWE, Iberdrola, GDF Suez și ArcelorMittal, dar criza financiară a diluat entuziasmul. În perioada 2010-2013, toți partenerii s-au retras din proiect ^[3].

În perioada 2015-2020, statul a semnat memorandumuri și a purtat negocieri cu China General Nuclear, cărora le-a pus capăt în anul 2020, într-un climat ^[4] geopolitic mai complicat.

Ambițiile pentru Unitățile 3 și 4 au fost reluate în mod concret în 2020, când România a semnat un acord interguvernamental cu SUA pentru cooperare în sectorul nuclear civil, acord ratificat de Parlamentul României în 2021. Americanii și-au exprimat interesul și prin US Exim de a finanța proiecte nucleare în România.

În 2021, EnergoNuclear, compania de proiect pentru Unitățile 3 și 4, a semnat primul contract cu Candu Energy, autoritatea de proiectare a unităților 3 și 4 și OEM Candu, producătorul ^[5] original al tehnologiei CANDU.

În 2024, EnergoNuclear a semnat un contract de inginerie, achiziție și management al construcției (EPCM), cu un joint venture format din Fluor BV, Fluor Energy Transition Inc, Wilmington Bucharest Branch, AtkinsRealis, Ansaldo Nucleare, S&L Engineers și Sargent & Lundy Energie SRL.

Contractul are o durată estimată la 108 luni și este structurat în două etape, o primă etapă de 24-30 de luni și o a doua etapă, condiționată de decizia finală de investiții, care are o durată estimată între 80 și 84 de luni.^[6] Termenele de punere în funcțiune estimate de Nuclearelectrica sunt 2030 pentru Unitatea 3 și 2031 pentru Unitatea 4.

Tarnița-Lăpuștești

Statul român a luat în calcul dezvoltarea unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj (CHEAP), cu rol de stocare, încă din anii 70, dar abia în 1988 a fost luată decizia ca această centrală să fie amplasată la Tarnița-Lăpuștești, în zona Clujului, unde exista deja rezervorul inferior al sistemului, adică lacul de acumulare Tarnița.

Ambiția de a realiza această hidrocentrală cu pompaj cu o capacitate de 1.000 MW a fost reluată după Revoluție. În 1993 a fost realizat un studiu de prefezabilitate, în anul următor un studiu de fezabilitate, iar în 1995 erau pregătite caietele de sarcini pentru echipamente ^[7].

istoria sistemului energetic românesc Tarnita Lapustesti — **Tarnița-Lăpuștești. sursa foto: Ministerul Energiei**

În perioada 1999-2000, institutul de specialitate EPDC Japonia a realizat un nou studiu, în baza unui grant realizat de guvernul japonez. Mai târziu, în 2007, consultantul IPA/Verbund/Poyry a realizat un studiu de fezabilitate și analiza a luat în calcul propunerile anterioare, cu mici modificări.

Studiul de fezabilitate a fost actualizat în 2008, iar în 2009 statul român a aprobat un memorandum pentru realizarea investiției la Tarnița-Lăpuștești. În 2010 a fost angajat un consorțiu de consultanți pentru a atrage investitori, dar contractul a ajuns la termen în 2014 și nu a mai fost prelungit.

În perioada 2013-2014, guvernul a aprobat mai multe memorandumuri pentru acest proiect și a actualizat, din nou, studiul de fezabilitate. În 2013, firma chineză China Gezhouba Group Corporation și-a anunțat intenția ^[8] de a investi la Tarnița-Lăpuștești. În același an a fost înființată compania Hidro Tarnița SA, cu scopul implementării proiectului.

Însă proiectul de stocare nu a reușit să înainteze, în parte și din cauza insolvenței temporare a companiei Hidroelectrica. Din 2016-2017, compania de proiect a intrat practic în hibernare. În următorii ani s-au vehiculat mai multe nume posibile de investitori, dar fără niciun succes.

Pentru mulți ani, statul a dat semnale mixte legate de Tarnița-Lăpuștești. În 2020, ministerul Energiei decidea că proiectul nu are justificare economică, dar transformarea sistemului energetic în tranziție și nevoia de soluții de stocare a energiei au schimbat perspectivele în anii următori.

În 2023, compania Hidro Tarnița SA a intrat în faliment și statul a demarat procedura de dizolvare ^[9]. În același an, statul român a demarat o procedură de licitație pentru un nou studiu de fezabiltiate pentru proiectul hidrocentralei, fără succes, licitație pe care a reluat-o în 2024, dar ofertele depuse au fost considerate neconforme.^[10]

Tot în 2024, România a semnat un memorandum ^[11] cu japonezii de la Itochu pentru proiectul hidrocentralei de la Tarnița-Lăpuștești. În discuții era implicată și compania franceză EdF. În 2025, statul a decis că proiectul hidrocentralei ^[12] ar putea fi lansat fără a mai aștepta un studiu de fezabilitate. Cu toate acestea, încă nu avem certitudinea că proiectul va deveni realitate.

Centrala pe gaz de la Iernut

Iernut este una dintre poveștile tranziției energetice, în contextul în care istoria producției de energie a început cu termocentralele de fabricație cehoslovacă și sovietică puse în funcțiune între 1963 și 1967, cu șase grupuri cu o putere instalată totală de 800 MW. În 2013, Romgaz a preluat oficial centrala, dar astăzi mai funcționează doar un grup de 200 MW, întrucât celelalte cinci au fost retrase definitiv în perioada 2019-2020.

centrala de la Iernut, istoria sistemului energetic românesc — **Centrala de la Iernut. sursa foto Romgaz / Fotografii realizate de ing. Bagy Levente – SPEE Iernut.**

Retragerea grupurilor a fost determinată de neîncadrarea acestora în cerințele de mediu impuse de legislația europeană privind emisiile industriale. Romgaz a venit în schimb cu un nou proiect pentru Iernut: o centrală electrică în ciclu combinat cu turbină pe gaz cu o putere instalată de 430 MW.^[13]

În 2016, Romgaz a semnat un contract de 268 mil. euro cu firmele Duro Felguera și Romelectro pentru construcția noii centrale, iar termenul inițial de finalizare era 2019. A urmat o listă lungă ^[14] de sincope, întârzieri, probleme la antreprenor, până când Romgaz a decis în 2021 să rezilieze contractul.

Totuși, Romgaz a semnat în 2023 un nou contract cu aceeași companie spaniolă Duro Elguera, invocând motivul că lucrările erau gata în proporție de 90%, iar alegerea unui alt constructor ar fi însemnat întârzieri în plus. Noul termen de finalizare era primăvara anului 2025, moment la care statul anunța că proiectul era gata în proporție de 98%.^[15]

În septembrie 2025, Romgaz a demarat rezilierea contractului cu Duro Felguera, acuzând compania ^[16] că nu a respectat obligațiile contractuale și termenele stabilite pentru finalizarea proiectului. Rămâne de văzut cum se va termina saga noii centrale de la Iernut.

Centrala de la Mintia

Istoria producției de energie pe amplasamentul de la Mintia, județul Hunedoara, începe cu termocentrala pe cărbune construită în anii ’60–’70, care a ajuns în insolvență în 2019 și a fost închisă în 2021 ^[17] pentru că nu mai îndeplinea normele de mediu în cadrul tranziției energetice.

centrala Mintia, istoria sistemului energetic românesc — **centrala Mintia. sursa: Youtube / Virtual Press**

În 2022, activele aparținând de termocentrala pe cărbune au fost cumpărate în cadrul unei licitații publice de Mass Global Energy Rom, parte a grupului Mass Group Holding, într-o tranzacție de 91 mil. euro. Cumpărătorul și-a asumat^[18]că va construi până la finalul anului 2026 noi capacități de producție de energie, aliniate cu noile norme de mediu.

Proiectul anunțat presupune o centrală pe gaz și abur cu o capacitate instalată totală de 1.770 MW, o investiție estimată la 1,4 mld. leuro. La finalul anului 2024, statul român a transformat Mintia într-un proiect de importanță națională ^[19] pentru securitatea energetică a României.

În 2025, Mintia a primit autorizația de înființare, iar echipamentele au început să sosească treptat pe șantier. La jumătatea anului 2025, Mintia era realizată în proporție de 75%.^[20] Rămâne de văzut când va fi conectat proiectul la rețea.

Amenajarea hidro de la Livezeni-Bumbești

Amenajarea hidroenergetică Livezeni-Bumbești pe Jiu a început în 2004, printr-un proiect lansat de Hidroelectrica pentru construcția a două hidrocentrale și a unui baraj cu microhidrocentrală pe râul Jiu, în zona de defileu a acestuia.

Perimetrul proiectului este amplasat între Gorj și Hunedoara, în apropierea Defileului Jiului, care are statutu de parc național, iar o parte din el este sit Natura 2000.

Lucrările au fost oprite în 2017, când Curtea de Apel București a decis anularea autorizațiilor de construire emise în 2012 și 2016 de autoritățile locale din cele două județe. Proiectul a fost blocat în principal din considerente de mediu. Lucrările erau finalizate în procent de peste 85%.

În 2024, Hidroelectrica a început demersurile pentru reluarea proiectului, ceea ce a determinat reacții puternice din partea ONG-urilor de mediu.^[21] Cu toate acestea, Ministerul Mediului a emis în 2025 un acord de mediu prin care a permis finalizarea lucrărilor în condiții actualizate și cu obligații de monitorizare.

Nu este clar dacă proiectul în valoare de peste 1,1 mld. lei ^[22] va fi finalizat, în contextul în care organizațiile de mediu au anunțat noi demersuri pentru a bloca acest proiect. Rămâne de văzut cum va evolua amenajarea hidroenergetică de la Livezeni-Bumbești.

Articol publicat în septembrie 2025.

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.

[1] https://businesspedia.ro/articole/istoria-energiei-nucleare-in-romania-de-la-magurele-la-cernavoda-si-doicesti/

[2] https://hotnews.ro/enel-si-arcelormittal-parasesc-proiectul-reactoarelor-3-si-4-de-la-cernavoda-577894

[3] https://www.bursa.ro/alert-gdf-suez-iberdrola-si-rwe-se-retrag-din-unitatile-3-si-4-45556012

[4] https://romania.europalibera.org/a/chinezii-elimina%C8%9Bi-din-proiectul-reactoarelor-de-la-cernavod%C4%83-/30667951.html

[5] https://nuclearelectrica.ro/snn/proiecte-de-investitii/proiectele-3-si-4/

[6] https://nuclearelectrica.ro/snn/2024/11/15/energonuclear-filiala-detinuta-integral-de-nuclearelectrica-si-fcsa-joint-venture-formata-din-fluor-b-v-fluor-energy-transition-inc-wilmington-bucharest-branch-atkinsrealis-ansaldo-nucleare-s-p/

[7] https://www.wall-street.ro/articol/Economie/299636/mamut-sau-proiect-esential-pentru-romania-tarnita-unul-dintre-planurile-gigantice-ale-lui-ceausescu-va-fi-reluat.html#section-6-ar-mai-fi-utila-in-2023-hidrocentrala-de-la-tarnita-un-proiect-din-1988

[8] https://www.ecomagazin.ro/proiectul-hidrocentralei-de-la-tarnita-lapustesti-ar-putea-fi-scos-la-licitatie-luna-viitoare/

[9] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/document-proiectul-hidroenergetic-mamut-tarnita-lapustesti-idee-datand-din-regimul-ceausescu-oprit-si-resuscitat-cat-a-cheltuit-statul-in-ultimii-10-ani-si-ce-datorii-neplatite-a-lasat-in-urma-21454104

[10] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/sape-reproseaza-nu-a-existat-o-vointa-ca-proiectul-hidrocentralei-tarnita-sa-fie-declarat-strategic-21866651

[11] https://economedia.ro/romania-semneaza-memorandum-cu-japonezii-de-la-itochu-pentru-proiectul-hidrocentralei-de-la-tarnita-lapustesti.html

[12] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/proiectul-hidrocentralei-tarnita-ar-putea-fi-lansat-fara-a-mai-astepta-inca-un-studiu-de-fezabilitate-22053978