Poziția negustorimii în secolele XVIII-XIX: încă inferiori boierilor, chiar dacă acumulau mari bogății

Jigniri aduse negustorimii

Natural că starea de nesiguranță, în care se chinuiau strămoșii noștri, nu numai din pricina turcilor, dar chiar și a administrației, care considera clasa negustorească drept ceva inferior, erau supuși la fel de fel de jigniri.

Și din povestea soției unui mare negustor, sosită din capitala Austriei, cerând soțului a merge la Teatrul Național, cu toată averea de care dispunea, nevoită a fost a lua o lojă în rangul III, lojile de jos și bel-etajul fiind ocupate de boierii de pe vremuri; iar unul din negustori, având a primi bani de la un boier, drept plată i s-a dat o caretă, cu care ducându-se la șosea, a fost chemat de prefect și oprit a se mai furlandisi în caretă, la plimbarea protipendadei.

Negustorii mai aveau de suferit și de pe urma faimosului căpitan Costache, șchiop din naștere și urât ca mutră, care, la prima reclamație a vreunui boier, bătea pe negustor în ușa prăvăliei lui. Acest hidos polițist era teroarea negustorimii de pe acea vreme.

Cu timpul, schimbându-se obiceiurile sălbatice moștenite de la turci, și negustorimea noastră fiind ajutată de marele democrat C.A. Rosetti, care a îmbrățișat cauza dreaptă a negustorimii și, cu toate că era de neam mare boieresc, calcă în picioare așa-zisele conveniențe sociale și intră în tagma negustorească, deschizând mai întâi o librărie, iar mai târziu o tipografie, și devine un mădular al corporației negustorești.

Puținii cunoscători ai tristelor timpuri din trecut își pot da exact seama de îndrăzneala eroică, cum și de tăria de caracter ca să poată deveni și el comerciant, chiar domnitorul împotrivindu-se a-i elibera patenta cuvenită, sub cuvânt că necinstește nobila clasă a privilegiaților.

Negustorimea, drept recunoștință, îl alege la 1861 de staroste al lor, în care calitate multe din doleanțele și dezideratele privitoare la interesele comerțului și industriei au devenit legi^[1].

Cu câtă putere înflorea totul în Țară, când timpul era priincios, spune Gion; iar negustorimea înstărită, după cum americanii bogați caută a-și mărita fetele după nume istorice, tot așa și ei, în loc de a face din copiii lor urmași ai negoțului lor, iar pe fete să le dea după negustori, căutau a intra în boierime.

Și pățania unei fete de băcan măritată după un boier scăpătat, istorisită tot de Gion, la o întrunire a high-life-ului după vreme, vorbindu-se de covrigi, are imprudența să întrebe: „Qu’est ce que ça covrigi“ și căreia i se răspunde cu fericita potriveală: „Ce qu’on mange avec des măsline, madame“.