Cum funcționează depozitele de gaze din România și cine le deține

Depozitele subterane de gaze reprezintă o soluție de stocare a energiei care ajută sistemul energetic. Ele preiau în lunile calde surplusul din gazul cumpărat sau contractat și îl livrează înapoi în rețea în vârfurile de consum din sezonul rece.

Totodată, funcționează ca rezervă de siguranță și ca instrument de echilibrare a presiunilor și a debitelor din sistemul național. La nivel european^[1], acestea sunt gândite pentru a acoperi, în medie, circa un sfert din necesarul de gaz din timpul iernii, în țările care au astfel de depozite.

 Există trei tipuri de depozite subterane de gaze, în funcție de roca^[2] în care sunt amenajate, mai exact zăcăminte depletate, acvifere sau cavități în sare, iar volumul și viteza de injecție și de extracție diferă în funcție de tipul depozitului.

România are în prezent șase depozite de gaze, toate de tip zăcăminte depletate. Acestea sunt mai ieftine decât cele în cavități de sare, de exemplu, dar viteza de operare este una redusă. Află mai multe despre depozitele de gaze din România dintr-un nou episod din seria ENERGIA ROMÂNIEI, un proiect editorial sprijinit de grupul antreprenorial E-INFRA.

Depozitele de gaze din România

Primele încercări de înmagazinare subterană în România au început la Ilimbav, în județul Sibiu, în 1958, cu scopul de a prelua surplusul de producție din perioada caldă, dezvoltând un proces ciclic de injecție-extracție. Totuși, depozitul a fost abandonat în 1985 din motive tehnice.

De cealaltă parte, prima „înmagazinare modernă” într-un zăcământ depletat de gaze naturale a fost realizată în 1979 la Urziceni, în contextul necesității de a prelua gazele naturale din import pe parcursul anului pentru a asigura alimentarea Capitalei în perioada rece, cu o capacitate inițială de circa 100 mil. metri cubi/ciclu.

În timp, volumul care poate fi înmagazinat a crescut la circa 360 mil. metri cubi/ciclu, prin săparea de sonde noi și dezvoltarea capacității de comprimare. Începând cu anul 1983 sistemul s-a extins prin noi capacități de înmagazinare.

Au apărut depozite la Bilciurești-Bitumanu^[3], în județul Dâmbovița, în 1983; la Bălăceanca^[4], în județul Ilfov, în 1989; la Sărmășel^[5] și la Târgu Mureș^[6], în județul Mureș, în 1996, respectiv 1998; la Cetatea de Baltă, în județul Alba, în 2002, dar și la Ghercești^[7], în județul Dolj, tot în 2002.

Până în 2017, capacitatea de înmagazinare^[8] subterană de gaze naturale din România a ajuns la aproximativ 3 mld. metri cubi/ciclu.

Cine deține depozitele de gaze în România

În 2018, activitatea de înmagazinare a fost separată din compania de stat Romgaz într-un operator de înmagazinare numit Depogaz Ploiești. Compania este controlată în continuare de Romgaz, unde statul român este acționar majoritar^[9], dar funcționează ca entitate separată în baza unei directive europene preluată în legea națională.

Mai exact, sub Depogaz Ploiești au intrat toate cele șase depozite de gaze naturale deținute de stat, însă în 2019 a fost decisă sistarea activității de înmagazinare la depozitul de la Cetatea de Baltă^[10], din județul Alba, cu o capacitate de circa 30 mil. metri cubi/ciclu.

După închiderea capacității de la Cetatea de Baltă, Depogaz operează cinci depozite, cu o capacitate activă totală de circa 2,87 mld. metri cubi/ciclu: Bilciurești, Urziceni, Bălăceanca, Sărmășel și Ghercești.

De cealaltă parte, România are și un operator privat licențiat, Depomureș, care operează depozitul de la Târgu Mureș, cu o capacitate operațională de circa 300 mil. metri cubi/ciclu. Depomureș a apărut în 2002^[11] printr-un parteneriat între GDF Suez, ulterior Engie, și Romgaz.

Cum funcționează depozitarea gazelor în România

În depozitele de zăcăminte depletate, gazul este injectat prin sonde în rocă poroasă care a conținut anterior gaze naturale. La suprafață, operarea este susținută de stații de comprimare, separare/uscare a gazului, măsurare și control, iar fluxurile sunt gestionate prin programe de injecție și extracție.

În România, calendarul operațional este puternic legat de sezonalitate și de obligațiile de constituire a stocurilor. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) stabilește perioada tipică de umplere pentru constituirea stocului minim dintr-un ciclu, pentru a asigura alimentarea în sezonul rece.

Depozitele subterane de gaze sunt considerate pline la aproximativ 85% din capacitate și nu vor fi umplute până la 100% din motive operaționale și de securitate. În afara sezonului rece, depozitele trec prin perioade de umplere, prin teste de capacitate și lucrări de mentenanță.

Acestea pot fi utilizate și pentru operare flexibilă, adică pot fi umplute și golite de mai multe ori într-un an, însă aceste operațiuni necesită timp și bani, în contextul în care depozitele depletate au cicluri operaționale greoaie.

Context european – ținte obligatorii de umplere și monitorizare a depozitelor de gaze

La nivelul Uniunii Europene au fost introduse ținte obligatorii de umplere și monitorizare sporită, începând cu anul 2022, întrucât Comisia Europeană tratează depozitele de gaze ca element-cheie de securitate energetică. Mai exact, statele comunitare sunt obligate să aibă 80% din capacitatea de stocare acoperite până la începutul lunii noiembrie^[12].

Mai mult de 70% din capacitatea UE de stocare a gazelor naturale este concentrată în cinci țări: Germania, Italia, Franța, Olanda și Austria. În total, 18 din cele 27 de state membre UE au depozite de gaze.  

De cealaltă parte, cele care nu au depozite de gaze sunt Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Malta și Slovenia, dar și acestea au obligația^[13] de a stabili mecanisme de solidaritate cu celelalte state membre pentru a-și asigura rezerve de gaz în sezonul rece.

Articol publicat în ianuarie 2026.

💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.

[1] https://energy.ec.europa.eu/topics/energy-security/gas-storage_en

[2] https://www.gie.eu/wp-content/uploads/filr/7575/GIE_WINTER_st2.pdf

[3] https://www.depogazploiesti.ro/ro/activitate/depozite/bilciuresti

[4] https://www.depogazploiesti.ro/ro/activitate/depozite/balaceanca

[5] https://www.depogazploiesti.ro/ro/activitate/depozite/sarmasel

[6] https://www.msnews.ro/strategie-engie-si-romgaz-vor-sa-mareasca-depozitele-subterane-de-gaze-naturale-din-targu-mures-si-sarmasel-prin-investitii-de-192-de-milioane-de-euro/

[7] https://www.depogazploiesti.ro/ro/activitate/depozite/ghercesti

[8] https://www.depogazploiesti.ro/ro/despre-noi/profil

[9] https://www.bvb.ro/financialinstruments/details/financialinstrumentsdetails.aspx?s=sng

[10]  https://www.depogazploiesti.ro/ro/activitate/depozite/cetatea-de-balta

[11] http://www.depomures.ro/informatii_public.php

[12] https://panorama.ro/gaze-naturale-depozite-romania-gaz-iarna/

[13] https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/gas-storage-capacity/#0