Ce sunt certificatele de carbon și cum funcționează mecanismul EU ETS
Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) a evoluat de la un experiment de nișă în 2005 la cel mai puternic instrument de reconfigurare a industriei europene.
În următoarele două decenii, dioxidul de carbon s-a transformat într-un element de cost determinant a cărui valoare dictează direct ordinea de merit în sistemul energetic și competitivitatea în fluxurile comerciale internaționale. Află mai multe dintr-un nou episod din seria ENERGIA ROMÂNIEI, powered by E-INFRA.
Cum funcționează piața
Sistemul european a fost lansat în 2005 ca primul mecanism de plafonare și tranzacționare a emisiilor de carbon din întreaga lume. Se poate spune că sistemul avea un caracter experimental, bazat pe învățare prin practică.
Sistemul a fost construit pe fundamentul mecanismului „Cap and Trade”, o metodă prin care autoritățile plafonează cantitatea totală de emisii și permit pieței să stabilească prețul[1] prin tranzacționare.
Eficiența acestui sistem rezidă tocmai în caracterul său de piață liberă: companiile care își modernizează procesele și poluează mai puțin decât limita alocată pot vinde excedentul de certificate pe burse specializate, precum European Energy Exchange (EEX).
Asta înseamnă că eficiența emisiilor creează un avantaj competitiv prin monetizarea excedentului de certificate. Cumpărătorii sunt acele entități care nu pot reduce emisiile suficient de rapid și au nevoie de certificate suplimentare.
Amenda pentru neconformare a fost stabilită inițial la 100 de euro pe tonă, dar aceasta ete indexată anual cu indicele european al prețurilor de consum. Mai mult, plata amenzii nu scutește compania de olbigația de a preda certificatele lipsă în anul următor.
În prima etapă, în perioada 2005-2012, piața a fost marcată de o generozitate excesivă în alocarea certificatelor gratuite, ceea ce a dus la un surplus masiv de unități de emisii. Trebuie să ținem cont că o parte din această perioadă s-a suprapus cu criza din 2008.
Consecința a fost prăbușirea prețului sub pragul de 5-10 euro pe tonă în perioada 2013-2014, un nivel care nu oferea un stimulent real pentru investiții în tehnologii nepoluante.[2] Pentru context, în februarie 2023 a fost depășit un prag istoric de 100 de euro pe tonă.
Anii 2024-2025 au adus o volatilitate accentuată, cu scăderi spre 50-60 de euro cauzate de reducerea cererii industriale și de stocurile ridicate de gaze naturale. În 2026, piața dă semne de stabilizare în jurul valorii de 100 de euro, o evoluție susținută de începerea retragerii certificatelor gratuite, deși natura acestui activ financiar rămâne intrinsec volatilă în fața evenimentelor geopolitice.
De ce carbonul scumpește tot curentul?
O neînțelegere frecventă legată de piața de energie este motivul pentru care facturile cresc chiar și atunci când energia provine din surse regenerabile, care nu poluează. Explicația stă în modul în care funcționează bursa de energie[3], bazată pe principiul „prețului marginal”.
Piața de energie funcționează ca o licitație orară unde producătorii sunt chemați în ordine, de la cei mai ieftini (hidro, eolian, solar) la cei mai scumpi (gaz, cărbune), până când este acoperit întregul consum.
Prețul final plătit tuturor producătorilor pentru ora respectivă este stabilit de cel mai scump producător necesar pentru a închide cererea. De cele mai multe ori, această „ultimă unitate” este o centrală pe gaz sau cărbune, care trebuie să includă în prețul său și costul biletului de poluare (certificatul EUA).
Astfel, deși vântul este gratuit, producătorul eolian va primi același preț ridicat la care vinde producătorul pe gaz. Acest fenomen duce la apariția profiturilor excepționale pentru regenerabile și menține prețul final ridicat pentru consumator.
În 2026, acest mecanism rămâne motorul care face investițiile verzi extrem de profitabile, dar acestea sunt în realitate limitate prin diferite mecanisme, cum sunt CfD-urile (Contractele pentru Diferență), unde prețul este garantat, dar surplusul peste prețul de exercitare revine statului.
Mecanismul CBAM
Anul 2026 marchează intrarea într-o nouă eră a comerțului global prin activarea obligațiilor financiare din cadrul Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM).
Începând cu 1 ianuarie 2026, importatorii de bunuri cu intensitate ridicată de carbon, precum oțelul[4], cimentul, aluminiul, îngrășămintele, hidrogenul sau energia electrică, trebuie să achite contravaloarea emisiilor generate în procesul de producție din afara Uniunii Europene.
Impactul financiar imediat în 2026 este însă nuanțat. Deoarece industria internă europeană încă beneficiază de protecție masivă, eliminarea certificatelor gratuite începe cu un prag simbolic de doar 2,5%.
Restul de 97,5% din emisii sunt încă subvenționate indirect prin alocări gratuite în acest an, pentru a evita șocurile de preț bruște. CBAM acționează în 2026 mai mult ca un sistem de corecție, urmând să devină cu adevărat o barieră tarifară abia spre finalul deceniului, pe măsură ce subvențiile interne dispar.
Pentru clarificare, CBAM nu este doar o barieră tarifară, ci un mecanism de egalizare a costurilor de carbon pentru a preveni relocarea emisiilor de dioxid de carbon.
Evoluții viitoare
În timp ce industria grea este deja veterană în sistemul EU ETS, 2026 este anul critic pentru monitorizarea emisiilor în transportul rutier și încălzirea clădirilor, adică noul sistem ETS 2.
Spre deosebire de sistemul clasic care vizează coșurile fabricilor, ETS 2 se va aplica „upstream”, adică furnizorilor de combustibili, cum ar fi distribuitorii de benzină, motorină și gaze naturale.
Furnizorii vor fi obligați să cumpere certificate de emisii pentru combustibilul vândut. Deși plata efectivă a acest certificate va începe abia în 2027 sau 2028, datele colectate în 2026[5] sunt esențiale pentru stabilirea cotelor viitoare.
Pe plan local, reconfigurarea fiscalității rutiere a fost consolidată prin Legea nr. 226/2023[6], actul normativ care introduce sistemul de tarifare TollRo, cunoscut în spațiul public și sub denumirea de RoPeage.
Acest mecanism vizează exclusiv vehiculele destinate transportului de marfă cu o masă totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, marcând tranziția fundamentală de la vignetă fixă la un tarif calculat strict în funcție de distanța parcursă.
Prin integrarea normelor de poluare în algoritmul de calcul, TollRo devine brațul operațional al principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”, fiind conceput să penalizeze flotele logistice ineficiente din punct de vedere energetic și să genereze resursele financiare necesare întreținerii infrastructurii naționale.
În timp ce TollRo este un instrument specific pentru transportul greu și uzura infrastructurii, ETS 2 acționează transversal asupra întregii piețe, influențând prețul carburantului pentru orice vehicul echipat cu motor cu ardere internă.
În esență, dacă TollRo taxează prezența camionului pe șosea, mecanismul ETS 2 taxează direct molecula de carbon eliberată prin ardere, cele două pârghii formând o presiune dublă menită să accelereze adoptarea soluțiilor de mobilitate cu emisii scăzute înainte ca penalitățile financiare să devină prohibitive.
În 2026, mecanismul certificatelor de emisii a devenit cel mai eficient instrument de colectare a capitalului pentru modernizarea rețelelor. Sumele record atrase din licitarea acestor certificate sunt direcționate către Fondul de Modernizare[7], prin care sunt finanțate proiecte energetice în economie.
Articol publicat în aprilie 2026.
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
[1] https://climate.ec.europa.eu/eu-action/carbon-markets/eu-emissions-trading-system-eu-ets_en
[2] https://climate.ec.europa.eu/eu-action/carbon-markets/eu-emissions-trading-system-eu-ets/development-eu-ets-2005-2020_en
[3] https://energy.ec.europa.eu/topics/markets-and-consumers/electricity-market-design_en
[4] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32023R0956
[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32023L0959
[6] https://www.untrr.ro/media/wysiwyg/legea_226_2023_rovinieta.pdf
[7] https://www.modernisationfund.eu/