Ce înseamnă standardul nZEB, cum a devenit obligatoriu și ce urmează
Eficientizarea energetică a construcțiilor a devenit o prioritate la nivel european, în contextul în care clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul total de energie și 36% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene.
Principalul pilon al acestei transformări din piața imobiliară poartă numele de standard nZEB. Deși este un termen tot mai des utilizat de către dezvoltatori, proiectanți și cumpărători, aplicarea sa practică în România ascunde deopotrivă ambiții europene stricte și provocări majore în șantiere.
Ce înseamnă nZEB
nZEB este acronimul pentru Nearly Zero Energy Building. În traducere, clădire cu un consum de energie aproape egal cu zero. Contrar unei neînțelegeri frecvente, nZEB nu înseamnă o clădire care nu consumă deloc energie sau complet deconectată de la rețelele de utilități.
Standardul definește de fapt o clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, al cărei necesar extrem de redus de energie este acoperit într-o proporție semnificativă din surse regenerabile.
Din punct de vedere tehnic, o structură nZEB implică o izolație termică superioară a pereților, a acoperișului și a fundației, tâmplărie termoizolantă de înaltă performanță, eliminarea punților termice, dar și sisteme HVAC (încălzire, ventilare, aer condiționat) extrem de eficiente, completate adesea de iluminat de tip LED.
Mai mult, printre reglementările aplicabile în România mai vedem că cel puțin 30% din energia primară[1] a clădirii trebuie să provină din surse regenerabile și să fie produsă la locul de consum sau pe o rază de maximul 30 de kilometri în jurul clădirii.
Această prevedere legată de raza de 30 de kilometri[2] se adresează proiectelor imobiliare de mare densitate, precum clădirile rezidențiale colective înalte. În cazul acestor imobile, suprafața limitată a acoperișului este insuficientă pentru instalarea unui număr de panouri fotovoltaice capabil să asigure pragul obligatoriu de 30% pentru toate unitățile locative.
Rădăcini europene
Conceptul nZEB a fost formulat inițial la nivelul Uniunii Europene prin adoptarea Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor, cunoscută în industrie drept Directiva EPBD[3].
Prin acest document istoric, UE a trasat o foaie de parcurs fermă pentru statele membre, care prevedea că toate clădirile publice noi trebuiau să fie nZEB începând cu 31 decembrie 2018, iar toate celelalte clădiri noi trebuiau să respecte acest standard începând cu 31 decembrie 2020.
În România, transpunerea s-a realizat prin Legea nr. 101/2020, care a stabilit obligativitatea standardului începând cu 1 ianuarie 2021 pentru toate clădirile noi pentru care certificatul de urbanism sau autorizația de construire a fost emisă după această dată
Deși din punct de vedere juridic obligativitatea a survenit la începutul anului 2021, aplicarea sa în proiectare și execuție a fost marcată de un vid metodologic[4] timp de doi ani.
Noua metodologie oficială de calcul, cunoscută sub numele de MC 001-2022, a fost aprobată prin Ordinul MDLPA nr. 16/2023 și a intrat în vigoare abia la data de 17 ianuarie 2023[5].
În intervalul 2021–2023, proiectanții și auditorii energetici au fost obligați prin lege să livreze clădiri nZEB, însă instrumentul oficial de calcul utilizat data din anul 2006 și nu conținea indicatorii și formulele matematice necesare pentru a valida conformitatea noilor tehnologii, precum pompele de căldură sau noile sisteme fotovoltaice.
Acest decalaj administrativ a generat neconcordanțe tehnice semnificative în faza de autorizare a proiectelor din acea perioadă.
Realitatea din teren
Cadrul legislativ este unul ferm, dar realitatea din teren arată o tranziție cu mai multe viteze în piața românească de construcții. Aplicarea nZEB în România oscilează între o conformare birocratică strictă și o punere în practică defectuoasă în teren.
Una dintre provocări ține de ambiguitatea și inconsecvența constroalelor, întrucât mai multe autorități locale nu dețin expertiza tehnică completă pentru a verifica la recepția clădirii dacă criteriile nZEB din proiect au fost transpuse corect în execuție.
O altă provocare ține de lipsa de conștientizare, în contextul în care o bună parte in micii dezvoltatori sau constructorii din sectorul rezidențial unifamilial consideră în continuare standardul drept o suprataxă birocratică, ignorând beneficiile pe termen lung.
Nu în ultimul rând, standardul nZEB aduce costuri mai mari în faza de construcție[6]. Construirea la standard nZEB adaugă un cost suplimentar cuprins între 5%-15% față de o construcție clasică, din cauza materialelor izolatoare mai groase și a soluțiilor tehnice superioare.
Totuși, investiția inițială este compensată de reducerea cheltuielilor operaționale. Facturile lunare pentru utilități în cazul unei clădiri nZEB sunt cu 50% până la 70% mai mici comparativ cu o structură similară construită după standardele anterioare.
Presiunea facturilor mari la utilități și interesul crescut al cumpărătorilor pentru locuințe sustenabile accelerează adopția reală. Proiectele rezidențiale de anvergură și clădirile de birouri de clasă superioară folosesc deja nZEB ca pe un avantaj competitiv major, investiția inițială fiind amortizată în câțiva ani prin reducerea masivă a costurilor operaționale.
Standardul ZEB (2028-2030)
Statele membre ale Uniunii Europene se pregătesc deja pentru următorul prag de reglementare, stabilit prin Directiva (UE) 2024/1275[7], aprobată în primăvara anului 2024. Documentul vizează decarbonizarea completă a fondului construit până în 2050 și înlocuirea nZEB cu standardul ZEB (Zero Emission Buildings – Clădiri cu Emisii Zero)[8].
Noua foaie de parcurs stabilește că începând cu 1 ianuarie 2028 toate clădirile publice noi trebuie să îndeplinească standardul ZEB, iar de la 1 ianuarie 2030 acesta se extinde și către celelalte clădiri.
Principalul impact operațional constă în interzicerea utilizării combustibililor fosili pentru încălzire la fața locului[9]. În plus, noile clădiri vor trebui proiectate obligatoriu în format solar-ready[10], având structura și orientarea optimizate pentru integrarea ulterioară a tehnologiilor solare.
Articol publicat în mai 2026.
💡 ENERGIA ROMÂNIEI este un proiect editorial BusinessPedia, realizat cu sprijinul grupului E-INFRA, prin care documentăm istoriile, evenimentele și subiectele care definesc trecutul, prezentul și perspectivele de viitor ale sistemului energetic din România.
[1] https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G0XR41V8GMQZVL39I7SE1K15FYH
[2] https://utcb.ro/a-fost-lansata-metodologia-de-calcul-a-performantei-energetice-a-cladirilor-2022-mc001/
[3] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:32010L0031
[4] https://construct-intelligence.ro/nzeb-in-romania-intre-obligatie-legala-si-aplicare-incerta-analiza/
[5] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/263656
[6] https://www.aiiro.ro/index.html
[7] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L_202401275
[8] https://romania.representation.ec.europa.eu/news/directiva-privind-performanta-energetica-cladirilor-adoptata-pentru-reduce-facturile-la-energie-si-2024-04-12_ro
[9] https://asociatiaprosumatorilor.ro/uniunea-europeana-pregateste-obligativitatea-constructiilor-noi-cu-zero-emisii-din-2030/
[10] https://justexpert.ro/directiva-epbd-2024-solar-ready-cladiri-fotovoltaice/